La Cafenea

Era o zi de iarna. Ajunul Craciunului. Tory, intra intr-o cafenea din Centru. Era imbracata cu o bluza gen pluover de culoare rosie si in jos o fusta rosie cu negru care era obtinuta prin plierea aripilor de fluture.
Se aseza la o masa si se uita pe meniu. La mana stanga avea o bratara cu smart watch. Era un ceas inteligent ca un smartphone si cu un sistem de operare si niste programe informatice create de ea insasi.
Vremea era nici urata dar nici frumoasa. Ningea usor, iar o parte din covorul alb de nea deja se asternuse. Copacii erau impodobiti cu zapada, parand ca isi luase pe ei mantii albe. Pe strada, ici colo cativa copii care se jucau prin zapada, facand oameni de zapada, imbulgarindu-se sa dandu-se pe derdelus cu saniuta.
O tanara domnisoara sau poate doamna, era de mana cu o fetita de varsta prescolara. Fetita se sui pe saniuta unuia dintre copii care i-o imprumutase bucuros.

Lilla se urca in saniuta, iar ceilalt copil incepu sa o plimbe cu ea. Profitand de ocazie, am intrat pentru cateva clipe in cafenea ca sa iau niste ciocolata calda cu portocale, iar cand m-am intors Lilla imi arata un dintisor.
-Cum s-a intamplat asta? intreb ingrijorta.
-Eu sunt de vina, doamna! spuse micutul care ii imprumutase sania. Era sa cad pe gheata, iar ea s-a ridicat si m-a prins la timp, dar s-a lovit in schimb...
-Nu-ti fa griji, mamico! Chiar nu a durut deloc! Diseara il pun sub perna si o sa fac o gramada de bani! Am nevoie de niste bani, dar vreau sa ii castig singura si te rog sa nu ma intrebi motivul. O sa pun dintele sub perna diseara. Acum pot sa ma mai joc pe afara?
-O sa mergem mai intai acasa sa luam pranzul, apoi o sa iesim cu totii la o plimbare prin prc, iar mai tarziu te vei da cu tata pe derdelus, ca sa nu-ti mai pierzi si altceva!
-Uraaa! striga ea fericita si ma lua de mana pana acasa.

Observasem asta in direct, pe geamul cafenelei. Fetita habar nu avea cat de aproape a fost de o zana. Nici eu nu ma astpetam sa se intample chiar in direct, sub ochii mei. Continuasem insa sa servesc cafeaua in liniste. Ceasul de la mana, incepu sa bipaie a sms. Ma uitasem si vazusem adresa fetitei. Raman ganditoare, incercand sa ma hotarasc la cati bani ar trebui sa ii ofer. Nu trebuia nici prea multi, pentru ca sa invete sa aprecieze valoarea banului, dar nici prea putini ca sa fie dezamagita. Dupa ce imi termin cafeaua ii intind barmanului o bancnota de 10 dolari, rugandu-l frumos sa mi-o schimbe in monede de de 25 centi, ceea ce si facu. Imi mai ocup timpul cu o plimbare prin parc apoi trebuia sa ajung acasa unde trebuia sa ma pregatesc. Ceea ce eu numeam acasa, era un hotel la care eram mcazata. Fac o baie cu spuma, apoi cand ies ma parfumez cu un parfum de lavanda. Beau potiunea micsorarii, si ma imbrac cu o rochie de papusa. apoi iau si respectivele monede pe care le bag intr-o capsula de la un ou kinder pe care l mancasem in urma cu cateva zile si pe care o pastrasem special. Fiind asa mica, acum, capsula era destul de grea, dar nu era dificil de transportat. Ajung la casa fetitei si vad geaml lasat usor intredeschis. Intru in zbor in camera, avand grija sa nu fac zgomot, sau cel putin incercam. Ajung langa pernafetitei, iau dintisorul si il scanez cu scanerul ceasului meu. Era un dintisor de lape bine ingrijit. Iau dintisorul si las in schimb banutii din capsula, sub perna. Apoi in capsula pun dintisorul si ma pregatesc sa plec. Fata se intorsese brusc in somn ceea ce pe mine ma speriase, si incercand sa zbor repede de acolo nimeresc in paharul cu apa de la capul fetei, care de la forta izbiturii cazu jos si se sparse, facand zgomot. Ca sa nu fiu vazuta ma ascund in interiorul abajurului de la veioza, chiar langa bec. Nimeni nu s-ar gandi sa caute vreo zana sau insecta taman acolo.

Fetita se trezi si se uita somnoroasa in jur. Cu o miscare a mainii inchise fereastra si cauta cu privirea prin camera, apoi cu o viteza uimitoare dadu la o parte abajurul veiozei si o prinse pe mica zana.
-Deci, acolo te ascundeai! spuse ea cu o sclipire rautacioasa in ochi. Se pare ca am pornit de la o premisa buna, si anume ca atunci cand elimini imposibilul dintr-o situatie, ceea ce ramane, oricat de improbabil, nu poate fi decat adevarul. Da, cu adevarat Sherlock Holmes a fost un personaj uimitor. Si acum, sa vedem cat am primit pe dinte...Ceeee? Doar 10 dolari?! Nu se poate! Dintele ala valoreaza mult mai mult! Ai idee cat de multe poti face cu acel dintisor? Ai putea salva vieti cu el, asa ca fii generoasa si da mai multi bani. Accept doar bancnote!

Stii, e primul tau dinte de lapte. Nu iti fa griji ca dupa claculele mele, te voi mai vizita de vreo 20 de ori. Stii vorba aia cu "Nemultumitului i se ia darul" ? Sau stii povestea cu baietelul care si-a rugat batausul din scoala sa ii scoata toti dintii urmand sa ii dea si lui ceva din profit, si nu s-a ales cu nimic pana la urma?
Ei bine, eu am o surpriza speciala pentru tine, cand iti vei piede ultimul dintisor de lapte.
Ei bine totusi cred ca pot face ceva pentru tine. Avand in vedere ca m-ai prins. Conform traditiei si codului zanelor, orice zana prinsa este obligata sa acorde intre 1 si 3 dorinte. Iti pot acorda o dorinta, deocamdata.

-Dorinta mea e sa dai acesti bani omului de la coltul strazii! Eu o sa gasesc altceva pentru ce voiam sa fac! Nu am neaparata nevoie de bani...a fost doar ceva pe care voiam sa le dau paritilor mei pentru aniversarea lor, dar m-am gandit mai bine si am gasit altceva! Sa ai o zi buna in continuare!
Fetita se duse si deschise fereastra, apoi isi lua o carte si incepu sa citeasca in liniste.

-O, deci esti generoasa. Ei bine, eu uite ce voi face. Spun eu. Iau aghetamagica si in mana fetitei apare cadoul pe care ea dorea sa il ofere parintilor pentru aniversarea lor, iar ei ii apare o bancnota de 20 dolari, si un norisor ridica monedele care le duce pana la coltul strazii si cazura in palaria cersetorului.
-Acum sper ca toata lumea e multumita. Ah, sa ii spui dimineata, omului de la colt, ca cu banii pe care i-a primit cadou, sa isi cumpere un bilet la Loto. Nu pot sa ii dau numerele nu ar fi etic, dar stiu ceea ce va alege, si ei bine, numerele pe care le va alege el, ii va oferi un castig suficient si daca il va duce mintea va pune banii la banca iar cu dobanda isi va permite sa plateasca chiria. Va scapa de dormitul prin gari.
Si apropo, nu e ilegal sa mergi impreuna cu el si sa investesti si tu 10 dolari si sa bifezi aceleasi numere ca si el. Vei castiga si tu, si poti considera cadou din partea mea respectivul castig. Imi pare rau dar codul zanelor, nu imi permite sa ofer personal mai mult de 20 dolari. Dar pot oferi sfaturi de investitii.

-Nu ma intereseaza sa castig mai multi bani pentru ca nu am nevoie! Acum ca am cadoul nu ma mai intereseaza banii, dar o sa merg la omul ala si o sa-i spun in ce sa-i investeasca. Multumesc pentru sfaturi! Acum cred ca ne vom desparti! Sa ai o viata frumoasa!

-Bine, de acord. Spun eu si ies pe fereastra. Insa ei bine, o aratare destul de hidoasa ma facu fug inapoi in camera fetitei. Era o aratare care asemana cu Taz din desenele animate doar ca era mai mare ca mine insa fetitei nu ii venea decat pana la glezna.
-Ajutir, Trolul! Strig eu speriata, venind inspre fetita.

-Ce fricoasa esti! spuse fetita. Eu nu ma tem de monstrii pe care ii infrunt...si au fost multi pana acum si o sa mai fie!
Lilla se duse pana la fereastra si cerceta zona.
-Orice ar fi fost a plecat acum! Dar poti ramane aici cat vrei, daca asta te face sa te simti mai in siguranta. Eu o sa am niste treaba intr-un sfert de ora, dar mai intai ma duc la bibioteca. Te poti servi cu ceai si prajiturele daca tot stai!

-Ei bine, avand in vedere ca esti singura mea clienta pe noaptea asta, da o sa raman pana va trece efectul potiunii de micsorare. Si multumesc frumos pentru ospitalitate.

Fetita se duse la biblioteca si rasfoi unele dintre cartile cu demoni. Cand afla mai multe despre ce cauta, se hotari sa actioneze in acea noapte, asa ca trecu pe langa camera parintilor ei ca sa se asigure ca dormeau, apoi lasa cadoul pe noptiera si se duse tiptil in camera ei. Stinse lumina si puse pe pat o papusa mare cat ea, careia ii inveli capul, apoi se pregati sa deschida un portal.

Stateam in camera fetitei. O vazusem pe fetita ca se pregatea de o aventura, insa cum puteam eu sa stau si sa nu actionez deloc? Cum eram si eu aventuroasa din fire, nu vroiam sa o dau de gol pe fata asa ca nu las nici un bilet si credeam ca ne vom intoparce pana se vor trezi parintii ei. Fara ca fetita sa ma observe, sau cel putin asa cedeam eu, ma strecor intr-un buzunar al ei.

Fetita stia ce voia sa faca zana, asa ca ii spuse:
-Stii ca mergem la vechiul cimitir, nu-i asa? Inca mai vrei sa vii? S-ar putea sa nu te mai intorci.

-Nu stiam dar multumesc ca mi-ai spus. Si deci vrei sa spui ca e riscant? Cu atat mai bine. Oricum voi gasi eu o solutie sa fim in siguranta. Tu nu cred ca ma cunosti prea bine. Imi plac aventurile.

-Atunci e pe raspunderea ta! Sa-ti faci griji pentru tine, pentru ca eu ma pot apara si singura!, mai spuse fetita apoi deschise portalul.
Dupa cum era de asteptat, cimitirul era infricosator pe timp de noapte. Zapada dadea un fel de aura demonica mormintelor, dar fetita nu se sperie ci se ascunse dupa una dintre crucile de marmura asteptand.
-In seara asta doar voi astepta s vedem ce se intampla. Am luat cu mine aceasta camera de filmat, iar pana maine totul se va lamuri. Presupun ca nu stii despre ce este vorba asa ca iti voi spune eu. De cateva zile incoace, au inceput sa dispara copii, chiar din casele lor, fara sa existe nici un indiciu. Totusi, m-am intalnit cu unul dintre copiii ai carui prieteni au disparut si mi-a spus o poveste bizara. A spus ca fratele lui mai mare mersese intr-o noapte in acest cimitir, dupa ce bause mult si facuse un pariu cu colegii lui de la serviciu, in care trebuia sa isi petreaca o noapte in cimitir. Fratele lui acceptase pariul, fiind vorba de o suma considerabila, asa ca, noaptea, se cocota in unul din copacii care inconjurau cimitirul si ca sa treaca timpul a inceput sa filmeze imprejurimile. Nu dupa mult timp a adormit, dar camera a continuat sa inregistreze. Cand s-a trezit era miezul zilei, iar el a mers acasa. Dupa cateva ore s-a dus la prietenii lui ca sa primeasca suma de bani, iar ca dovada le-a adus caseta. Toti patru s-au pus sa vizioneze caseta, care arata noaptea linistita petrecuta la cimitir. La cateva secunde dupa ce pusesera caseta, colegii baiatului l-au trimis sa le aduca niste racoritoare, iar cand acesta s-a intors, colegii lui disparusera fara urma, iar televizorul se intrerupsese, pe ecran vazandu-se doar o dunga alba.
La inceput a crezut ca prietenii lui ii jucasera o festa, dar dupa ce primi telefoane de la parintii lor, in care ingrijorati, il intrebau daca le vazusera copii, pricepu ca era ceva in neregula cu inregistrarea aia, asa ca sigila caseta cu mai multa banda izolatoare neagra si o ascunse in rucsacul lui, cu gand sa o arunce in raul de la marginea orasului. Intre timp, fratele lui mai mic invita la el trei colegi de scoala ca sa-si faca temele impreuna. Unul dintre ei se ceru la baie, iar pe hol vazu usa intredeschisa a fratelui mai mare al baiatului si curios din fire intra si dupa o scurta examinare, privirea ii fu atrasa de caseta neagra. O lua si se intoarse in camera unde erau si ceilalti copii si se pusera sa o vizioneze, dupa ce cu greu au reusit sa dezlipesca banda neagra ce o acoperea.
Din nou, baiatul care ii primise a fost trimis de colegi sa aduca niste gustari, iar cand acesta s-a intors, copiii disparusera, iar pe televizor se vedea aceasi dunga alba. Speriat, baiatul ii spusese fratelui sau povestea, iar acesta lua caseta si o arse. Fratele mai mare al baietelului este cercetat acum de politie, din cauza copiilor disparuti si risca inchisoarea pe viata.
Baietelul este acela care imi imprumutase azi saniuta lui, iar cat timp mama era ocupata cu un om de zapada, el imi spusese toata drama fratelui sau si a familiei sale, care era cercetata de asemenea. I-am promis ca voi face tot posibilul ca familia sa sa nu fie inchisa si imi voi tine cuvantul. Nu am putut face rost de vechea caseta pentru ca a fost arsa, deci de asta ne aflam aici: ca sa facem rost de alta. Si asta cat mai repede pentru ca daca afla parintii ca am disparut de acasa pe timpul noptii am dat de necazuri!
Fetita tacu si astepta.

Inteleg. Stranie intamplarea. Exact ca in filmul The Ring. Si eu am privit filmul acela. Si aman cand videoul imi dadu afara casea, telefonul incepu sa imi sune dar totusi am hotarat sa raspund desi aveam inima cat un purice. Totusi era cineva care doar gresise numarul. Dar sa stii ca chiar ma inereseaza horror, mister s aventura. Stii, eu am puteri magice, si ideea mea e sa facem asa fel incat sa pic eu victima casetei demonice. Oriunde ma va trimite, a voi intoarce eu. Si mai am o chestiuta pe care ar trebui sa ti-o dau. Uite e un cristal special din lumea mea. Spun eu si imi scot de la gat lantisorul de cristal. El se mari la o dimensiune normala incat sa se potriveasca la gatul fetitei.
-Ei bine, acest cristal se numeste cristalit. Sunt fel si fel de cristalite in toate culorile posibile si imposibile. De obicei au nuante luminoase, deschise si sunt fosforescente. Ei bine cele mai importante cristalite sunt cele care functioneaza ca niste panouri solare si cele care functioneaza ca niste indicatare de sanatate a zanelor. Cel pe care ti-l dau acum e strans legat de mine. Este cel pe care l-am gasit cand am iesit din ou. Si pe care l-am purtat toata viata mea. Am aflat intre timp ca o lunga purtare leaga cristalitul de zana care il poarta. Ei bine, cristalitul acesta va avea 3 nuante care inseamna ca e de bine: albastru deschis un fel de bleo sau cyan, un alb luminscent ca cel de la semaforul pentru trenuri si un verde deschis. Si desigur are si 3 culori care spun ca e de rau. Portocaliu sau rosu ca cel de la semafoare semnifica pericol mai mic sau mai mare, depinde de intensiatea pericolului. Mai are alte 2 culori: Maro care poate insemna ca sunt in coma si negru ca carbunele inseamna ca sunt moarta.
mai are si o culoare speciala un albastru inchis care sclipeste de 3 ori. Semn ca ai intrat in raza de actiune a celuilalt cristalit al meu.
Celalat cristalit al meu se afla in spatele ciorchinelui de pietre filosofale.
Si da, asta e inca un motiv ca am venit cu tine, parintii in caz ca afla vor vedea ca nu ai fost singura si se vor mai inmuia, iti va da o pedeapsa mai mica.

-Aha! Prea multe culori, o sa le retin doar pe cele cu rosu si negru, spuse fetita. Cat despre faza cu parintii...ai face bine sa nu te arati in fata lor daca afla ce am facut. Sa nu crezi pentru o clipa ca te vor ierta, iar pedeapsa ta va fi ingrozitoare, incat ar fi fericita sa iti pastrezi viata. De aceea iti spun sa nu te bagi, pentru ca nu ii cunosti pe parintii mei, mai ales pe tata!
Astepta in liniste pana dimineata, dar nimic iesit din comun nu se intampla. Era aproape ora sase si Lilla nu mai putea astepta, pentru ca parintii ei s-ar fi putut trezi in orice clipa. Deschise portalul direct spre camera ei si intr-o clipa parasira cimitirul.

Eu ma tin dupa fetita. Apropo, uite eu as face orice sa te ajut. Stii eu sunt in bune relatii cu Mos Ene. o sa ma duc azi la el acasa in laboratorul lui si te-as lua si pe tine. Eu sunt o alchimista experimentata. O sa iau putin din praful lui si niste substante a unor plante tropicale si o sa il modific incat sa fie valabil si pe parintii tai. O sa ii facem sa doarma pana la pranz. practic dupa ce adorm, te vei strecura in camedra lor si le vei pune putin pe ochi. Vor dormi pana la pranz si nu ii va putea destepta nici macar armata Chinei.

-De ce sa asteptam pana atunci? Oricum nu va functiona nimic pe ei si daca fac asta o sa-si dea seama imediat ca am facut ceva ce nu trebuia. Mai bine ma comport ca de obicei si astfel scap de banuieli, oricum parintiii mei se trezesc pe la 9, deci avem destul timp sa rezolvam misterul cu caseta. Ah, sa stii ca efectul potiunii de micsorat incepe sa treaca si tu te faci din ce in ce mai mare.

-Da, observ si eu asta. Si e vreo problema? Daca e cazul, oricum mai am la mine o doza de potiune de miocsorat sau mai am niste doze de potiune de invizibilitate. Asta in caz ca vrei sa ma micsorez ori sa devin invizibila si sa nu fiu vazuta de parintii tai.
Si chair sunt bucuroasa sa te ajut sa rezolvam misterul cu caseta. Dar ti-am spus, facem in felul incat sa pic eu victima. Totusi pe mine ma preocupa un lucru. Spui ca caseta precedenta a fost arsa, distrusa. Daca cumva blestemul i-a teleportat pe cei disparuti in caseta? Si au fost distrusi o data cu caseta? In cazul asta ce ne vom face?

-Da, ar fi mai bine sa te micsorezi, dar nu e nevoie sa te faci invizibila. Si nu vei fi tu victima, nimeni nu va fi. Asta e modul in care actinez eu. Daca se intampla ceva, vreau sa-mi castigi niste timp, atat cat sa-mi activez puterile. Cand se va intampla asta va trebui sa iesi imediat din raza mea de actiune. Sa stii ca mai intai apare un cerc alb si luminos. Atat trebuie sa stii ca sa te retragi. Cat despre intrebarile privitoare la cei disparuti am o teorie, dar mi se va confirma dupa ce vedem caseta.
Fetita scoase caseta din camera de filmat si o puse la DVD Player-ul atasat la televizor. La inceput aparura niste dungi albe pe ecran, apoi imaginea se limpezi si arata cimitirul.
-Oh, incepe! spuse fetita. E deja un aspect infricosator al cimitirului... Aia este?
Se uita la Tory, dar aceasta nu paru sa-si dea seama despre ce vorbea ea, asa ca ii arata cu degetul pe ecran.
-Uite langa piatra de mormant...
-Da! Arata ca o fata! Uite ochii si gura deschisa! Infricosator!
Fetita se sterse la ochi putin somnoroasa, iar cand se uita din nou la inregistrare, spuse surprinsa:
-Ce...o alta chestie? Este in spate.
-In spate? Unde? O vezi? Nu incerca sa ma sperii.
-Uite, in umbra acelui copac. Cum poti sa nu o vezi? E chiar acolo!
In sfarsit, zana vazu aratarea care statea langa umbra copacului si exclama surprinsa:
-Asteapta...chestia aia e mare. E mai mare decat o persoana. Vezi? Comparata cu pietrele funerare, trebuie sa fie cam de trei metri inaltime.
-Da, vad asta si eu! Si se pare ca aratarea aia seamana cu un om cu brate foarte lungi si capul ca un cadavru in curs de descompunere. Si cred ca se misca! A plecat... Ce se intampla?
Fetita incerca sa opreasca inregistrarea, dar fara succes, pentru ca aceasta continua sa se deruleze.
-Nu mai e in locul ala! exclama Lilla cu o urma de furie in glas. Acum o secunda era acolo...Uh... Ce?
Aratarea aparu din nou pe ecran, de data asta mai aproape.
-S-a mutat mai aproape! Cum?
Fetita continua sa priveasca atent spre aratarea din coltul imaginii care statea nemiscata, apoi aceasta isi misca brusc capul spre ea.
-S-a uitat in partea asta! O vezi, nu-i asa, Tory?
Insa zana nu apuca sa-i spuna nimic, pentru ca in locul ei raspunsera niste voci groase si horcaite:
-Ce sa vedem? Ce ai vazut?
Fetita se intoarse brusc si in spatele ei vazu aratarile uriase din inregistrare, cu gurile deschise si care se aplecau spre ea.

-Au iesit din televizor. Stiu exact ce se intampla.
Sa fugim de aici. Spun eu si o iau pe fetita de mana. Apoi fug cu ea afara din casa, creaturile urmarindu-ne. Stii, pentru protectia ta as avea nevoie de ceva. Eu nu ma pot lupa cu 3 deodaota + sa te apar pe tine dar ma pot lupta cu 3 deodata. Chiar si cu 7 deodata. Daca vrei sa fii in siguranta, va trebui sa te ascund undeva. Undeva unde acesti troli nu te vor putea gasi. Esti de acord? Ma lasi sa fac o vraja pe tine?
Cu caseta siu ce se intampla .
E magie neagra iar aratarile astea sunt o specie de troli supradimensionati. Lumea ii cunoaste in popor sub denumirea de Bau Bau sau Omul Negru. Sau cel putin asa am eu impresia. Iar ce voi face eu pentru tine o sa fac o vraja de magie gri. Este vorba de magie neagra folosita in scopuri bune.
Ma lasi sa fac o vraja pe tine? Si asta repede pana nu ne gasesc aratarile?Sau crezi ca le faci tu fata si sa fiu eu cea care sa ma ascund?

-Credeam ca ti-am spus cum sta treaba! Nicio magie nu merge pe mine, sunt imuna la asa ceva! Nu trebuie sa te lupti cu ei, trebuie doar sa le distragi atentia pentru cateva secunde si de acolo ma ocup eu! Cat despre teoria ta cu troli, sa stii ca nu ai dreptate! O sa-ti explic totul dupa ce terminam cu ei! Creaturile astea nu trebuie distruse! spuse fetita. Uite-i ca vin!

-Bine, am inteles. Le voi distrage atentia. Spun eu. Iau apoi o alta doza de potiunea micsorarii si ma micsorase la dimensiunea unui fluture. Fiindca eram in curtea casei era locul ideal. Bagheta mea magica era arma ideala. Nu sa incerc magie dar avea un varf destul de ascutit incat era ca un ac de albina. Reusesc sa ii intep si sa ii enervez facnadu-i pe toti 3 sa se tine scai dua mine. Acum cele 3 aratari nu mai aveau grija fetitei ci doar a mea.