Inceputul unei aventuri?

Pai eu nu sunt teoretic o pamanteana dar practic sunt pamanteana prin nastere desi provenineta mea e una din spatiu.
-Am aflat ca planeta mea originala e undeva foarte depate, pierduta in spatiu, o stea la fel de mare ca si Canis Majoris dar care se afla foarte departe la un miliard ani lumina distanta de aici. E atat de departe incat nici cele mai performante radiotelescoape nu o pot detecta. Ei bine acea stea are mai multe planete din care unele locuite si eu provin de pe una din acele planete.
Pe baza ADN-uui meu a fost inventata o masinarie care putea transforma cainii, dandu-le abilitati umane.
Si da, asa se ocupa FBI-ul si armata de extraterestri ii prinde si ii inchide intr-un fel de scoala millitara. Nici nu ti-ar veni sa crezi cae am indurat aacolo. E cosmar mai mare decat in filmele despre scoli militare. Regimul seamana jumate a inchisoare militara, jumate a azil de nebuni.

-Din fericire acea baza militara nu mai exista. Tot ce a existat acolo a fost distrus si majoritatea extraterestrilor ucisi. Din proiectul in care ma fost eu implicata si alti caini, eu sunt singura supravietuitoare. Acum de ajutat nu prea mai ai cu ce. In afara de a imi oferi o casuta. Ceva care pe exterior ar putea arata ca o cusca de caine dar pe interior sa aiba toate conditiile unei garsoniere. O camera care sa arate ca un living, o baie care sa aiba un dus actionat automat cu 4 butoane: pornit, oprit, + si - pentru reglarea temepraturii apei si o gaura in podea. Si apoi bucataria cu o tasnitoare automata ca acelea care sunt in cnetrul orasului si un automat pentru mancare de caini.
In living sa fie un mic televizor portabil si un radio. Si desigur nu am nevoie de curent electric decat din baterii pentru televizor si radio. Lumina sunt multumita cu cea naturala, atata timp cat e in timpul zilei. In rest nopatea e suficienta cea emisa de televizor.
Banuiesc ca toate astea nu ar fi cine stie ce din punctul de vedere al pretului. Posibil sa coste chiar o zecime din pretul unei garsoniere pentru oameni. Ce-i drept insa ar fi cea mai scumpa cusuca de caini din lume.

-E incredibil cat de multe vrei, iar eu nu sunt o persoana prea generoasa. Te comporti deja ca o printesa, iar singura printesa adevarata de aici sunt eu. Sa tii minte asta!

-Poate ca m-am nascut printesa. Poate ca familia mea o fi fost de rang regal pe planeta mea. Cine stie...

-Dar pana atunci, iti sugerez sa-mi acorzi respectul cuvenit. Am facut deja prea multe, pentru tine cand m-am oferit sa te ajut. Ceea ce cauti tu, eu pot afla in secunde, si ceea ce iti doresti pot indeplini numai clipind.

-Bine, de acord, tu esti sefa aici. Ii spun eu.

-Si daca tot voiai o casa de caini, cred ca am una la palatul meu, daca nu o sa construiasca una... Sa mergem! ii spun, facandu-i un semn scurt din mana.

-Merg dupa fata, de parca as fi fost un caine deja dresat. nu ma departam prea mult de picioarele ei.

Am facut cateva cotituri printre blocuri, pana am ajuns in scara blocului unde locuiam momentan. M-am oprit in spatele lui si am ascultat atenta cateva secunde. Nu voiam sa dau ochii cu proprietara si sa ma ia la rost in legatura cu cainele. Era in regula, aceasta plecase, asa ca am urcat scarile si am intrat in apartament.

-Bloc? Parca mai devreme spuneai ceva de palat. Si blocul asta n-are lift? Treptele astea, imi vor toci frumoasele mele ghiare.

-Daca eu nu ma plang, nici tu sa nu te plangi! Urasc rasfatatele ca tine, care vor totul de-a gata fara sa faca nimic in schimb. Tu doar ceri, crezand ca ti se cuvine! Ar trebui sa iti schimbi atitudinea!
Si da, era un lift stricat, si am si un palat. Dar ca sa ajung la el, trebuie sa deschis poarta spre acea dimensiune si nu o puteam face in plina strada, ca sa-i sperii pe toti oamenii.
Am respirat adanc si am lovit usor peretele, din care incepura sa iasa flacari negre.

-Bine, bine, voi incerca sa nu mai fiu asa rasfatata.

-Acum intra in flacarile negre!

-Nu intri tu prima? Mi-e frica.

-Gagauta! ii spun eu, dupa care pasesc printre flacari si dispar din fata ochilor ei.

Intru si eu in flacarile negre, inainte ca acestea sa dispara si sa ma lase separata de ea.

Mergeam inainte, fara sa ma uit inapoi, stiind ca ma urmeaza. Era si timpul sa mai trec pe acasa. Acel taram pe care il strabat de atatea secole. Am iesit undeva mai departe de palatul meu, langa o padure intunecata, dar in departare se vedea minunatul palat. Langa drum, ma astepta credinciosul meu cal.

palatul:[url= http://wall.alphacoders.com/big.php?i=323764][/url]
calul:

Palatul asta imi aminteste de filmele cu Contele Dracula. Gandesc eu.
-E frumos palatul. Imi place designul dar totusi culoarea asta neagra e frumoasa esi nu e chiar preferata mea. Deignul aduce a ceva retro, ca si conacele si castelele din povesti. Dar oricum stiu ca gusturile nu se diascuta si nu am nimic impotriva ca iti place negru. Aceasta culoare care eu o vad negativa.

Probbil va trebui sa demonstrezi asta si nu stiu cat de usor ma vei convinge avand in vedere traumele prin care am trecut. Camerele de tortura negre, duba hingherilor neagra, oamenii in doliu imbracati in negru, intunericul in care am fost tinuta flamanda si insetata cu zilele negru, si mai ales prima masina pe care ma vazut-o in viata mea si care mi-adus viata asta de calvar prin care am trecut a fost neagra, etc. In flacarile negre am pasit doar pentru tine. Desi ma tem ca si aici s-ar putea intampla ceva rau. Poate nu din partea ta ci din a altora. In tine am incredere.

-Tot ceea e vezi aici, este imperiul meu! Nu trebuie sa te temi atata timp cat sunt aici! Acum sa mergem la palat!
Cand am pasit mai mult in teritoriul meu, mi-am pierdut forma umana si am aparut cum eram de fapt: aripi negre imense, ochii rosii si parul ca flacarile negre.

-Esti demon sau inger negru? Intreb curioasa.

-Sunt si nu sunt un Inger Intunecat! O sa iti spun mai multe cand ajungem la palat.