Inceputul unei aventuri?

Lucifer nici macar nu mai baga in seama cainele. Pentru el era doar o musca enervanta.
Deschise portile palatului si se duse direct in una dintre cele mai frumoase camere, unde o aseza cu grija pe printesa pe pat, o privi pentru cateva clipe, apoi o lasa sa se odihneasca si parasi camera inchizand usa cu o cheie mica de aur, pe care si-o puse apoi la gat.

Ma gandeam la o serie de siretlicuri prin care sa pun mana pe cheia lui Lucifer ca sa o salvez pe Kami Rei. Ma hotarasc intai sa astept ca Lucifer sa adoarma. Asta daca demonii dorm si ei.

Se indrepta spre sala tronului. Era fericit si trist totodata; fericit pentru ca o capturase pe cea care il chinuise si il umilise atat de mult si trist pentru ca ea nu se trezea ca sa vada suferinta de care va avea parte.
Ajunse in sala tronului si se aseza tacticos pe scaun. Isi lua cheia si incepu sa se joace nervos cu ea, iar in acest timp se gandea la ce pedeapsa ar fi putut sa-i dea printesei, astfel incat ea sa implore iertare. Prin minte i se perindau ganduri atroce, atat de crude incat il faceau sa zambeasca.
In cele din urma, inchise ochii si se rezema de spatarul scaunului, adormind.

Ma strecor usor in sala tronului. Nu, nu puteam sa ma apropii prea mult de el caci s-ar fi trezit. Imi trebuia un plan cu care sa iau cheia de la gatul lui si sa plec fara sa il trezesc. Ar trebui sa folosesc un magnet si stiam ca aveam unul chiar in zgarda mea. Imi dau jos zgarda si o arunc ca ul lasou pana se agata de spatarul tronului. Magnetul incepuse sa atraga cheiacare se lipi de medalionul zgardei. Acum veni partea mai dificila. Cum sa trag zgarda inapoi fara a il trezi pe Lucifer. Ma hotarasem sa o fac cu miscari lente chiar foarte lente, in ritm de melc.

Ce vis straniu! O raza de lumina, o mana intinsa, o speranta. Totul e pierdut in intuneric, totul a disparut in neant. A mai ramas o lacrima. O lacrima ce incet cobora spre gatul meu, spalandu-mi obrazul patat de sange. O rochie neagra imi imbraca trupul meu alb, adancind si mai mult intunericul de netrecut. Sangele deja s-a uscat pe fata mea palida… In jurul meu totul e moarte. Dar eu sunt vie si in sufletul meu mai e lumina. Dar intunericul ce ma inconjoara e atat de mare ca o inghite. O alta lacrima coboara incet din celalalt ochii. Stau nemiscata in cutia aceasta de sticla privind cum totul e negru in jurul meu. In mana strang un buchet de trandafiri albi. Spinii lor ascutiti imi strapung pielea, facad sangele sa picure… Un firicel cald si rosu se scurge usor pe podeaua cea alba. Oare mai exista lumina sau totul e intuneric? Sa inchid ochii si sa accept ca acesta e sfarsitul sau sa caut in intuneric puteri de a evada? Ar trebui sa-mi pansez ranile sau sa las sangele din ele sa curga pentru todeauna, dand nastere unei noi vieti? Unde sa privesc? Ma voi indrepta spre el, fara sa stiu daca aleg viata sau moartea. Voi continua lupta, chiar de trebuie sa lupt in intuneric. Ranile mele se vor vindeca singure odata ce voi castiga.

Reusesc sa iau cheia, desi avuesem impresia penru cateva clipe ca dadusem gres si il trezisem pe Lucifer, dar nu fusese treaz, era prea somoros incat sforai iarasi in caeva secunde fara sa isi dea seama ce se intamplase. Apoi trag usor cheia spre mine fara nici un zgomot. Imi pun zgarda iaasi la gat si apuc cheia in gura, mergand tiptil catre camera unde era inchisa Kami Rei. Descui usa, si intru in cusca ei incepand sa o ling pe fata spre a o trezi.

Cu greu, mi-am deschis ochii si am privit uimita in jur. Abia puteam sa ma misc, dar am incercat sa ma ridic, ajutata de Alethia. Nu-mi revenisem deloc, eram atat de obosita, si era atat de bine cand eram adormita, nu simteam nici oboseala, nici frica, dar cainele asta mereu se tinea dupa mine si nu ma lasa sa ma odihnesc, macar pentru putin timp. Am mers catre usa, in speranta ca vom putea iesi din palat in siguranta; sigur ca nu puteam inca sa-mi folosesc puterile ca sa deschid un portal, dar probabil am fi gasit un alt loc in care Lucifer sa nu se gandeasca sa ne caute. Nici bine nu am deschis usa ca el ne astepta in fata ei cu mainile incrucisate. Avea un zambet periculos, care ii ascundea furia ce puteam sa o resimt din partea lui. Cand vorbi, vocea lui trada o usoara ironie amestecata cu dispret:
-Te-ai trezit! Ar trebui sa-i multumesc cainelui pentru efortul depus in luarea cheii si trezirea ta. Stii, as fi facut-o chiar eu, dar nu intr-un mod atat de bland...
Am incremenit. Singurul sunet pe care il auzeam erau bataile inimii mele, pe care speram ca el nu le putea auzi. Am incercat sa vorbesc, dar cuvintele nu voiau sa iasa, cand, in sfarsit, am reusit sa rostesc cateva vorbe, vocea mea abia putea fi auzita:
-Ce vrei de la mine? Vrei razbunare?
Rase sadic, trecandu-si o mana prin parul argintiu, apoi se apropie atat de mult de mine, incat am fost nevoita sa ma dau cativa pasi inapoi, dar el ma prinse de umeri si ma tinu strans spunandu-mi:
-Stii care a fost ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa fiu inchis? Pe tine, smulgandu-mi inima si aruncandu-ma in locul asta, de unde nu am putut scapa atata timp. Ti-ai folosit puterile sa ma torturezi, chiar si in inchisoarea asta. Ai idee cat de dureros este atunci cand arzi de viu? Mai ales cand corpul tau incearca sa se regenereze, iar suferinta si agonia nu inceteaza? Ai idee cat de mult doare atunci cand iti sunt smulse aripile?
Mi-am inchis ochii, ca sa-mi ascund oroarea pe care o resimteam fata de mine si de ceea ce facusem. El imi lua fata in maini si ma facu sa-l privesc in ochi.
-Nu vei scapa de mine! Te voi face sa platesti pentru ce ai facut!
-Si ce mai astepti? intreb eu cu o voce aroganta.
-Oh! Ce nerabdatoare esti! Nu-ti fa griji! Toate la timpul lor! Ah, si poti fugi, dar nu ai unde sa te ascunzi! Iti dau un ragaz de o zi, apoi vor incepe suferintele tale, de care ma voi ocupa personal!
-Nu voi fugi! Inca mai am demnitate! Dar nu te voi lasa sa faci ce vrei! ii strig eu furioasa.
-O sa-ti doresti s-o fi facut! Dar iti admir curajul!
El pleca, lasandu-ma cu gandul ca peste o zi voi avea o soarta mai rea decat moartea.

-Printesa, am eu o idee sa te scap de aici. Sper doar sa iti revina puterile tale. Ideea mea e sa faci o vraja de inversare a sufletelor. Astfel eu ma voi sarifica si voi indura pentru tine, toata durerea. Fac asta in semn de iubire pentru tine. E vorba de iubire neconditionata.

-Multumesc! ii spun eu cu lacrimi in ochi. Culca-te acum! O sa ai multe de indurat! Iti voi canta ca sa poti dormi!
Am inceput sa o mangai pe cap si sa ingan un cantec de leagan. Am reusit sa o adorm, timp in care m-am gandit la toate. Am lasat-o sa doarma in camera, apoi am iesit pe holurile palatului. La fiecare pas pe care il faceam, imi simteam corpul de parca ar fi fost strapuns de sulite, dar am continuat sa-l caut pe Lucifer. L-am gasit in gradina palatului, cantand la harpa cantecul de leagan pe care eu il fredonasem pentru Alethia. M-am apropiat de el, fara sa las vreo emotie sa mi se arate pe chip. El se opri si ma privi curios:
-Te-am auzit cantand! A fost un cantec minunat!
-Am venit sa-ti cer o favoare!
-Nu esti in masura in care sa faci asta! Ai uitat unde esti?
-Nu, nu am uitat! Vreau doar sa iti cer sa-mi trimiti cainele in lumea oamenilor! Ea nu conteaza pentru tine, deci las-o sa plece!
-Dar conteaza pentru tine, deci mai intai o voi ucide pe ea in fata ochilor tai!
-Cat de crud poti fi!? Suferinta mea nu iti este de-ajuns? strig eu si scotand un pumnal ma reped asupra lui, dar imediat ma trezesc la pamant cu pumnalul indreptat spre inima mea.
-Asta e a treia oara pe ziua de azi cand incerci sa ma ranesti! Am fost prea generos ca te-am lasat in pace atata timp!
-Ce vrei ca sa-mi indeplinesti rugamintea?
-Ingenuncheaza! Priveste-ma in ochi si implora iertare!
Asta era o lovitura sub centura pentru orgoliul meu. Ma simteam atat de slaba si vulnerabila, dar voiam sa o salvez macar pe Alethia. Am inceput sa plang.
-Stiu ca am fost cruda, insensibila, fara scrupule, dar te rog...te implor, las-o sa plece si ma voi supune pedepsei fara sa ma impotrivesc. Voi accepta totul!
-Ti-ai dat cuvantul, Kami Rei! Asta e ultimul meu act de generozitate fata de tine! spuse el si ma lua de mana, tarandu-ma pana in camera unde o lasasem pe Alethia.
Aceasta dormea adanc, fara sa dea vreun semn ca s-ar trezi in curand. Am mai mangaiat-o inca odata pe cap, apoi, in timp ce Lucifer o trimitea in lumea oamenilor ca sa-si gaseasca un stapan iubitor, eu i-am soptit un ''Imi pare rau!'', apoi am inceput sa fredonez acelasi cantec de leagan cu care o adormisem.

Cand ma trezesc observ ca eram in lumea oamenilor. Singura nu ma puteam intoarce nici in iad si nici in dimensiunea lui Kami Rei. Eu nu puteam folosi portalurile. Raman sa ratacesc pe strazi in lumea oamenilor. Speram ca nu pentru mult timp.