Ghost and Human

Capitolul 1

Luna plina era atat de frumoasa in acea noapte.O usoara adiere de vant misca frunzele copacilor.Eram singura,la un vechi templu din Tahara,care se zvonea ca ar indeplini dorinte.Nu stiam exact daca a venit cineva vreodata aici sa-si puna o dorinta sau daca eu sunt prima,oricum nu aveam nimic de pierdut.-cel putin asa credeam-
M-am uitat in jur,sa vad daca nu e nimeni,apoi m-am asezat in genunchi,am inchis ochii si am zis:
Zeu al dorintelor,daca intradevar existi,te rog indeplineste-mi dorinta:Eu,Mikazuki Ruy imi doresc...Sa pot spiona oamenii fara sa fiu vazuta!
Stiu,era o dorinta prosteasca,si eram destul de sigura ca nu avea sa se indeplineasca.Nu se intamplase nimic.Doar vantul incepuse sa bata mai tare.M-am ridicat,si m-am indreptat spre casa.Doar o clipa a fost deajuns ca inima sa mi se opreasca.Avusesem un atac de cord.Dar cum se putea?Nu eram cardiaca!

Am fost gasita urmatoare zi fara suflare de un trecator,care ma cunostea si mi-a anuntat familia.
Dar de unde stiam eu toate astea?Se presupune ca...eram moarta!



-Mikazuki Ruy

Astept pareri sincere...:) :oops:

Imi place cum descrii atmosfera, iar la sfarsit e foarte palpitant. E buna ideea cu povestea ei :))
Astept continuarea!

Arigato!

Titlul mi-a atras atentia, iar continutul e interesant. :D

Hihi,ce repede s-a indeplinit dorinta!

Capitolul 2

Vedeam tristetea de pe chipurile lor.Unii se zbateau ca si cum nu ar crede ca s-a intamplat cu adevarat.Erau in cel mai sumbru loc care poate exista,unde mortii se odihnesc pentru totdeauna,CIMITIRUL.
Imi vedeam corpul neinsufletit si parca nici mie nu-mi venea sa cred.Acum ce trebuia sa fac?Sa spun Multumesc pentru ca mi-ai indeplinit dorinta!sau Nu asta mi-am dorit!
Intreadevar,acum ii puteam vedea pe toti.
Incepuse sa ploua.Micaturile mari au acoperitimediat pamantul.Asta facea ca moartea mea sa fie si mai tragica...Sau NU.
Erau toti prietenii mei acolo.Pana si fostul.Doar ca...Lipsea cineva.Cineva la care am tinut enorm:sora mea Yui.De ce?De ce nu a venit?ma intrebam,de parca mi-ar fi putut raspunde cineva.

continuarea capitolului 2....

Voiam sa strig in gura mare:Sunt aici!dar nimeni nu m-ar fi auzit.Puteam sa aud tot ce ei vorbesc si totusi,nu as avea cui sa-i spun!Nu asta voiam sa se intample!Imi pusesem dorinta gresit,dintr-o joaca.Voiam sa-i opresc.Sa nu-mi ingroape corpul,dar ar fi fost in zadar.
Mi se parea ca aud strigatele celor morti.Niste strigate infioratoare.
Era grotesc sa-mi urmaresc propria inmormantare.Auzeam tot felul de persoane care ziceau:Saraca,era asa de tanara,avea doar 15 ani.
Cativa metrii mai incolo,o alta familie isi plangea decedatul.Inimile lor erau zdrobite de durere,dar intr-un colt,o femeie zambea satisfacuta...

Hmm, ma intreb cine este femeia aia, poate aflu cand pui urmatorul capitol. :?:

Foarte foarte interesant. Imi place mult!
Next! :D

Capitolul 3

Ma uitam insistent la ea.Parca stiam ce gandeste.O intoarcere brusca si parca se uita la mine,apoi izbucni in ras.Persoanele din jurul ei credeau ca a inebunit probabil din cauza pierderii acelei persoane,dar nu era asa.Femeia continua sa se uitela mine.Oamenii erau ingrijorati.
In acea zi,in acel loc tulburator,ea pur si simplu radea.Ochii caprui ii sclipeau puternic.O voce masculina se auzi din spatele ei:
-Anzu-san,calmeaza-te,te rog.Daca nu vrei sa asisti la inmormantare,esti libera sa pleci!
-De cand asteptam aceste cuvinte,spuse femeia calm si se indrepta catre poarta.
Era o femeie foarte frumoasa.Ar fi fost pacat daca ar inebuni.Totusi,pana la iesire m-a privit si mi-a zambit.A vrut cu siguranta sa-mi dea de inteles ca ma vedea


-Anzu

Foarte frumoasa povestea.Imi place cum realizezi descrierea ,chiar ma atrage.Abia astept continuarea. :)

Capitolul 4

Am uitat de toate si m-am indreptat plutind,catre femeie.Cand am ajuns in dreptul ei am zis:-Tu poti sa ma vezi?
Dar aceasta nu raspunse.Probabil daca ar fi zis ceva,oamenii ar crede ca vorbeste singura.
Fara a mai spune nimic,am urmat-o si nu a dat vreun semn ca ar deranja-o.

Am ajuns in fata unui conac presupun.Intra iar eu o urmam.
Era enorm.Peretii visinii veneau in contrast perfect cu mobila rosiatica din living,iar canapeaua era asezata undeva in colt,unde se aseza femeia.
-Da,te pot vedea,raspunse acum,dupa ce era sigura ca nu o mai auzea altcineva.
-Esti bizara.De ce radeai acolo?am intrebat-o curioasa.
-De ce?Fiindca pareai atat de speriata si nedumerita.Si doar ti-ai facut-o singura.Acea dorinta a fost una fatala,nu?

Ce stia ea/?De unde stia?Avea ceva de-a face cu asta?Dar stiam ca intrebarile nu vor rezolva nimic.Nu avea sa-mi spuna nimic.

Prea scurt...ai terminat tocmai cand eram m-ai curioasa. :( :bounce:

Kami-senpai are dreptate, e putin cam scurt, puteai sa mai dezvolti ideea, dar imi place ca la sfarsit ne tii in suspans. Sunt curioasa sa vad continuarea! :)

sunt constienta ca a fost scurt,dar stii cu e lenea asta...

Capitolul 5

Eh...am mai dat si eu pe aici sa scriu deci...

O priveam cum isi trece mana prin parul lung si ciocalatiu.Dupa cateva minute de kiniste si privit una la cealalta,femeia a zis:
-Tu,te-ai rugat la templul meu.Te-ai rugat la mine.
-Poftim?m-am strambat lasand sa se citeasca mirarea de pe chipul meu.
-Ti se pare ciudat,nu?Eu sunt zeitatea la care te-ai rugat.Imi poti spune Anzu-san.
Am ignorat partea cu numele si am zis:
-Daca intradevar esti tu,apoi nu mi-ai indeplinit dorinta cum trebuie.Presupun ca stiai la ce ma refer.
-Tu nu ti-ai pus dorinta cum trebuie,iar eu doar m-am amuzat.Totusi,exista o cale sa te readuc inapoi.
Am ciulit urechile.
-Ascult!am exclamat.
-Mai intai trebuie sa-ti dezgropi corpul.Ai nevoie de el.Pentru asta trebuie sa rogi pe cineva.Il poti ruga pe fiul meu dupa ce se intoarce din Spania.Dar nu-ti garantez ca te va ajuta.Defapt n-o va face,dar merita sa incerci.
Imi venea sa o strang de gat.
-Stai sa ghicesc:el e zeul mortii.
-Nu,el e om din pacate cu capacitati paranormale.Dupa ce iti dezgropi corpul trebuie sa-mi faci fiul sa se indragosteasca.
-De cine?am intrebat marind ochii.
-Orice fata.Daca reusesti in termen de 6 luni revii la normal.DACA nu...
iSI BATEA JOC DE MINE?Ce fel de femeie nebuna e asta?Cu siguranta nu avea cum sa fie o zeitate.

Interesant, si ii dai o nota de amuzament. Imi place! Sper ca next-ul va veni curand.

Ma bucur ca iti place.Eu mai scriu pe caiete si acolo sunt mai profunda.La Pc imi piere cheful cam repede.

Imi plac mult replicile acelea amuzante:)) Astept next-ul!

Ce mai conditie=))) Felicitari!Astept Next!

Capitolul 5

Eram la aeroport impreuna cu Anzu-san si asteptam pe fiul ei,care apropo nu avea nume.Lumea i-l numea dupa bunul plac cu fel de fel de porecle,iar draga sa mama ii zicea pur si simplu:Human (un fel de insulta din cauza ca el nu era ca ea). Pluteam nelinistita pe acolo cand zarisem avionul ce urma sa aterizeze.
-Oh,el trebuie sa fie!exclama femeia.Stii...E mai complicat pentru el sa se integreze in societate,asa ca nu a mers la scoala.Dar stie mult mai mult decat stii tu.Defat el stie aproape tot.Nu-ti va fi usor cu el.Acolo in Spania este un templu japonez ascuns intr-un sat.Se ocupa cu spiritele sau cum le numim noi,Ghost.I-am dat ocupatie,rase iar ochii i se umplura de lacrimi.Ai putea sa-i dai tu un nume,daca doresti...
-Huh?De ce nu-i dai tu?
-Copilul ala nu inseamna mai mult pentru mine decat un caine.
-Pentru mine nici atat,m-am revoltat.
Nu zise nimic.Avionul aterizase deja.O multime de oameni coborasera din el,printre care si un japonez.Stiam ca era el.Cand isi vazu mama voia sa faca cale intoarsa,dar continua sa mearga spre ea.Arata foarte bine pentru cineva de varsta lui.
-Ea cine e?se incrunta la mine.
-E ,Mikazuki Ruy,raspunse Anzu-san.
Am stat putin pe ganduri si am spus:
-Akihiro!
-Ce?se stramba baiatul.
-Numele tau,am ranjit.

-Akihiro

Grozav, imi place! Next!

Imi place numele lui, dar mi-ar fi placut sa nu fie tratat cu atata dispret de cei din jurul sau...

Nu el e tratat cu dispret.El trateaza cu dispraret  

Imi place desfasurarea actiunii!Astept nextu'