Shizuki no Himitsu

Felicitari Marya,un alt capitol interesant.

Multumesc!!!
Ma bucur ca o aud de la tine. Am vazut fic-ul tau si m-a impresionat. Folosesti foarte multe expresii, epitete si metafore care chiar creeaza o atmosfera.
Stiu ca eu ma axez mai mult pe actiune decat pe descriere, dar voi incerca pe viitor sa dezvolt mai mult. :D 

Capitolul VII- Secretul

Pana sa termine sa se gandeasca la asta, el o prinsese de brat si ii puse mana la gura ca sa nu poata tipa, apoi o duse intr-o casa noua cu mobilier alb. Atmosfera era una calda, iar culoarea puritatii deschidea incaperea in care se aflau cei doi:
-Intra, te rog! Simte-te ca acasa.
-Dar…unde suntem? intreba Shizuki uitandu-se in jur mirata.
-Suntem in apartamentul meu. Te-am adus aici ca sa te avertizez in legatura cu tatal tau.
-Ce stii de tata? se interesa ea cu sufletul la gura.
-Am auzit ca o sa vina in vizita de Craciun si ar fi bine sa petreci timpul cu el, cat mai poti…
-Ce legatura ai tu cu tatal meu? De unde il cunosti? Shizuki ramasese fara cuvinte pentru ca era fericita si in acelasi timp si nedumerita, nici macar ea nu stia cand avea sa-l intalneasca.
-Tatal meu si al tau au fost parteneri de afaceri, pana cand Otōsan* a aflat ce a facut tatal tau. Pentru ca mama ta voia sa preia conducerea afacerii lui aici, in Japonia si sa-l trimita pe Ryoko Masato in S.U.A, el nu a aceptat acest lucru si a scapat de ea.
-Tsk…Imi acuzi tatal ca a ucis-o pe mama…(Shizuki incepuse sa planga, dar isi ridica brusc privirea) N-Nu pot sa cred asta! Nu vreau sa cred ca tatal meu e un criminal! Refuz sa cred..ah!
Daichi o lua de mana si o impinse incet cu spatele de perete. Puse o mana langa ea si ii  sopti la ureche, zambind viclean:
-Ce motive as avea sa te mint? In momentul acela Shizuki isi dadu seama ca vorbea serior in privinta tatalui ei si urla de durere afland ca in tot acest timp fusese mintita. Un tipat sfasietor zgarie incaperea si parca intunericul cuprindea totul ca o noapte cumplita de iarna.
La scoala, Naoko o intreba pe Kasumii daca a vazut-o pe Shizuki:
-Da, zicea ceva de un baiat blond cu care avea sa lamureasca anumite lucruri…fie vorba intre noi, simtea ca o urmareste, ha ha!
-Cum!? Si voia sa discute cu el de una singura?
-Pai…asa zicea…S-Stai! Unde te duci? intreba Kasumii incercand sa-l opreasca.
-Poate a intrat in probleme, ma duc sa vad daca e bine. (si pleca grabit spre casa ei, rugandu-se sa fie teafara)
Din fericire, Shizuki ajunsese acasa cu putin timp inainte:
-Ryoko! Ryoko! striga Hiroyuki ingrijorat.
-H-Hiroyuki-kun?! Pe chipul ei se vazu ca a plans. Nu putu ascunde urmele sterse ale lacrimilor  care  cazusera pe o obrajii ei ca doua rauri repezi.
-Esti bine? Ce ai patit? Unde ti-a fost capul sa pleci de una singura asa? Puteai fi ranita sau mai rau…
Shizuki era fericita stiind ca cineva s-a ingrijorat pentru ea:
-I-Imi pare rau! Nu stiu la ce m-am gandit. Pe jos se vedeau picaturi de apa care cadeau din dreptul ei. Incepu din nou sa planga.
Hiroyuki o imbratisa fara sa-i spuna nimic si ii puse mana pe cap, zambind. Ce bine! Apoi o indeparta usor si ii sterse lacrimile:
-Nu vreau sa te mai vad plangand, ok?

*Otōsan (おとうさん)= tata

Oooo, dar oare ce dovezi a adus baiatu' ala impotriva tatalui ei? Doar nu l-a crezut doar pe cuvant...sau poate o sa faca ea pe detectivul...Abia astept nextul. :bounce:

Sper ca pe parcurs sa fie mai interesant si poate mai captivant. :D

Capitolul VIII- Adevarul

Era 23 decebrie, cu o zi inainte de Ajunul Craciunului, iar Shizuki era nerabdatoare sa-si intalneasca tatal pe care nu-l mai vazuse inca de anul trecut. El isi facea intotdeauna timp sa o viziteze pe fiica lui, cel putin o data pe an. Tocmai ajunsese de la aeroport:
-Tadaima*, Shizuki-chan! striga bucuros din holul casei, cu bagajele in mana.
-Okaerinasai*, Otōsan! il imbratisa Shizuki.
Se aserzara la masa, iar Masato ii povesti despre calatoria lui in State. Atmosfera era una calda, familiara:
-Ce mare te-ai facut de anul trecut! Cum e la liceu? Ti-ai facut prieteni?
-Uhm…da. Kasumii-chan si Hiroyuki-kun, colegii de clasa si fetele de la volei. Shizuki se intrista si isi lasa privirea in jos…Cum avea ea sa discute cu tatal ei dupa tot ce aflase de la Daichi?  Era putin credula si se simtea vinovata pentru faptul ca se lasase atat de usor influentata de altii. Trebuie sa te intreb ceva, tata...
-Sigur, ce este?
-I-Il cunosti pe Raiden Daichi? tatal ei scapa betisoarele din mana si se lasa o liniste deplina ca de mormant. Voiam doar sa stiu…I-Imi pare rau daca te-am suparat cu.. Apoi tatal ei raspunse brusc, cu un ton serios:
-Da, il stiu! Sper ca nu ti-a facut nimic rau, nu? Daca s-a atins de tine in vreun fel, spune-mi! se panica tatal ei.
-Ah..nu am nimic. Doar ne-am intalnit si s-a prezentat. Mi-a spus ca te cunoaste si m-a avertizat. Shizuki avea lacrimi in ochi, dar se abtinea cat putea sa nu planga. O durere adanca ii patrunse sufletul.
-T-Te-a avertizat? Ce zi-a spus? Dar Shizuki nu scoase niciun sunet. Shizuki?! Ce zi-a zis omul ala? Se rasti violent la ea.
-Mi-a zis ca tu esti responsabil pentru moartea mamei! Ca tu ai fost cel care a scapat de ea! Shizuki nu se mai putu abtine si un rau de lacrimi ii invadara obrajii.
Tatal ei o lua in brate si ii spuse adevarata poveste:
 -Eu si tatal lui Raiden Daichi eram oameni cunoscuti de afaceri, dar lucram fiecare pentru propria firma. Intr-o zi ne-am gandit sa colaboram pentru a ajunge in top, dar tatal lui era un om gelos, egoist si lacom. Nu voia sa imparta nimic cu nimeni, asa ca am rupt orice relatie cu el. De suparare ca l-am refuzat, mi-a intins o capcana in una din serile cand trebuia sa ajung acasa: masina a explodat pe neasteptate, cand motorul a fost pornit. O lumina puternica s-a vazut din tot orasul, dar nu eram eu acolo, ci mama ta. Ea trebuia sa aduca masina acasa. De atunci, am stiut ca nu o sa fim nici tu nici eu in siguranta, asa ca eu am plecat in S.U.A pentru a te proteja.

*Tadaima (ただいま)= Am ajuns acasa!
*Okaerinasai (おかえりなさい)= Bine ai venit inapoi!

In sfarsit, stiam ca tatal ei nu era asa de rau. :D 

Oh!Foarte dragut!

Am citit toate capitolele si iti pot spune ca sunt reusite. Astept next-ul!;) 

Foarte frumos.Astept next-ul. :D

Stiu ca povestea devine mai putin interesanta aici, dar capitolele urmatoare nu vor fi asa :DMultumesc tuturor pentru incurajare!

Capitolul IX- Dorinta de razbunare

Sentimentele ei de melancolie si de irascibilitate sporeau. Dintr-o simpla greseala isi pierduse mama, care nu avea nimic de-a face cu problemele dintre cei doi:
-Iar tu nu ai facut nimic?
-Nu am avut ce face. Politia nu a gasit niciun vinovat. Au spus ca a fost o defectiune tehnica.
-Intotdeauna poti face ceva! Nu am de gand sa las lucrurile asa! Isi sterse lacrimile si se ridica de pe scaun cu un aer sobru. Era seriosa in privinta asta si stia ce are de facut.
-Nici sa nu te gandesti sa mergi la omul acela infatuat sau sa il cauti pe fiul lui. Nu te amesteca in treburi care te depasesc. Te-am pregatit sa te aperi de orice e necesar, dar misiunea mea nu a fost niciodata sa caut dreptatea.
-Nu vreau sa stau si sa nu fac nimic, acum ca stiu adevarul! Care a fost misiunea ta? Sa lasi un vinovat sa scape? spiritele se incinsera, iar glasul rastit al Shizukai umplea golul camerei.
-Misiunea mea era sa te protejez pe tine. Acum tu trebuie sa faci asta. E de datoria ta sa te aperi singura si sa nu te apropii de ei. Masato vorbi calm, dar pe un ton impunator.
-Bine.. si cu asta se calmara amandoi.
In seara aceea, Shizuki nu putu sa doarma din cauza miilor de ganduri ce ii veneau in minte:
Cum as putea sa stau linistita stiind ca cel care mi-a ucis mama este atat de aproape de mine?
Ce ar trebui sa fac?... Atunci amintirea vorbelor mamei ei o facu sa inteleaga ce drum trebuie sa urmeze:
-Mami, colegii de la scoala spun ca nu le place de mine si ca trebuie sa ma schimb daca vreau sa stau cu ei…
-Datoria ta e catre inima, Shizu-chan! Nu trebuie sa-i multumesti pe altii. Trebuie ca tu sa fii fericita!
Dupa aceste cuvinte, Shizuki adormi, stiind ce avea de facut.

Astept parerile voastre, in caz ca mai am ceva de imbunatatit!:)

Capitolul X- Scrisoarea

Dupa ce Shizuki si tatal ei petrecura un Craciun in familie, in timpul vacantei, ea se intalni din intamplare cu Naoko prin fata casei:
-Hiroyuki-kun! Ce faci pe aici?
-Ryoko! Treceam…ahm…sa-ti aduc asta. Ii intinse cadoul de Craciun pe care i-l pregatise inainte de vacanta. Era o bratara rosie, cu un simbol care trebuia sa-i aduca noroc.
-Multumesc mult, Hiro-kun! Cum as putea sa-ti multumesc? Shizuki nu se astepta sa primeasca un cadou ca acela, mai ales de la cel pe care il admira atat de mult.
-Ai putea in primul rand sa ma saruti, ha ha! ii facu propunerea apropiindu-se lent de ea.
-Baka!*  Hmmm… rosind, Shizuki se uita in ochii lui, pastrand distanta.
Printre mai multe discutii purtate de cei doi de-a lungul drumului, Naoko o intreba ce planuri are in vacanta  sau in viitorul apropiat:
-Nu am nimic stabilit…dar la sfarsitul clasei Shizuki avea de gand sa plece in cautarea tatalui lui Daichi pentru a se razbuna. Tinea secret acest lucru fata de prieteni, pentru a nu-i include si pe ei in jocul periculos in care intrase de una singura. Parea ca ascunde ceva, iar Naoko observa acest lucru, dar nu spuse nimic. Avea de gand sa vada cat de departe ajunge cu minciuna.
La sfarsitul vacantei tatal ei pleca inapoi in State, iar in urmatoarea saptamana, incepu scoala. Chiar in prima noapte Shizuki primise un bilet:

“Catre Domnisoara Ryoko Shizuki,


       


Cateva cuvinte scrise pe o hartie, nu aveau sa o impiedice pe Shizuki sa continue ce deja incepuse, dar cel mai ingrijorator era faptul ca nu stia cine e acel “prieten”.

*Baka (バカ)= prostut, idiot

Ohhh, da' astept de ceva timp capitolul asta. Cred ca stiu cine este ''prietenul'' asta, dar vreau sa vad daca am dreptate. Iti urez multa inspiratie si cu urmatorul capitol, care sper sa apara mai repede. :study: 

Imi cer scuze ca am intarziat cu celalalt capitol. Sper ca acesta sa compenseze ^^

Capitolul XI- Probleme

Zilele treceau si lucruri din ce in ce mai ciudate se intamplau in jurul ei. Se informa mai mult in legatura cu tatal bogat al lui Raiden Daichi, despre afacerea lui, locuinta, relatiile pe care le avea, cu alte cuvinte se apropia din ce in ce mai mult de scopul pe care si-l propusese. Insa fara sa stie, cineva din umbra urmarea fiecare miscare a ei. O urmarise atat de mult incat aproape stia tot programul ei.
Intr-o zi ploioasa, in drum spre scoala, un om inalt, bine facut, cu o zgarietura pe fata, care imprastia peste tot in jurul sau un aer sumbru, intra brusc in ea si o impinse pe jos:
-Imi pare rau, domnisoara, nu am vrut. O ridica, oferindu-i un servetel, apoi pleca grabit.
Shizuki nu vazu nimic neobisnuit la acest incident si merse mai departe. La scoala, cand deschise geanta ca sa-si scoata cartile vazu un pistol argintiu, nu foarte mare, dar cu siguranta nu era locul lui acolo. Se panica, isi stranse lucrurile si o lua la fuga spre iesirea din scoala:
-Ryoko! Se auzi din spate Naoko care alerga dupa ea si o prinse de brat.
-Nu am timp acum, Hiroyuki-kun! Te rog da-mi drumul, ma grabesc! Isi smulse mana si alerga cat de repede putu spre casa. Ce o fi cu ea? ramase ganditor Naoko. Dar Shizuki nu ajunse departe ca se opri dupa un perete si se uita ingrijorata in jurul ei. Nu stia ce sa faca, era confuza si speriata. Cum a aparut pistolul aici? Oare cineva ii dorea atat de mult raul incat puse totul la cale ca sa o incrimineze? In ziua aceea nu se mai intoarse la scoala.
Dar problemele nu aveau sa se incheie aici. Urmatoarea dimineata, trecu strada spre trotuarul celalalt, dar nu apuca sa faca nici trei pasi, ca o masina se indrepta direct spre ea. Ramasese incremenita, uitandu-se cum masina venea sprea ea fara sa poata face nimic. Era neajutorata, iar situatia scapa de sub control. Masina se apropia fara sa franeze, iar deodata se auzi un tipat care cuprinsese zgomotul insuportabil al aglomeratiei din oras:
-Ryokooo!!!  Indata un fior puse stapanire pe ea…
-AAAAAHHHHHH! Dupa o rasucire de 180 de grade a masinii, o frana brusca zgarie strada si masina disparu.
O liniste adanca invaluise orasul. Cateva pete de sange se imprimara pe asfaltul cald. Shizuki era intinsa pe spate, iar de-asupra ei statea Daichi cu o rana urata in dreptul umarului. Picaturi rosii ca focul cadeau pe uniforma ei:
-Ryoko! Ryoko, deschide ochii! Spune ceva! repeta Daichi disperat.
Cu o voce calda si inceata, Shizuki puse mana pe rana lui. Din fericire, ea scapa cu o simpla zgarietura:
-Esti ranit!
-O sa fiu bine! Acum trebuie sa ajungi la scoala, fara sa observe cineva ceva. Mergand cu ea spre scoala, sangele murdarea din ce in ce mai tare tricoul, iar rana se agravase. Shizuki nu trecu cu vederea acest lucru:
-Lasa-ma pe mine. Trebuie sa mergem la un spital cat mai repede. Ea il lua de cealalta mana si schimbara directia.

Interesant...si ai scris mai mult. Imi place! :queen:

Foarte frumos!Abia astept sa aflu ce se intampla in continuare.

Imi place mult povestea si felul in care a evoluat!

Multumesc tuturor pentru vorbele frumoase! Sper ca si capitolele urmatoare sa va placa! ^_^

Capitolul XII- Prieten sau rival?

La spital il primira de urgenta, rana fiind deschisa si destul de periculoasa. Shizuki astepta in afara cabinetului, agitandu-se si sperand ca situatia sa nu se agraveze. Dupa o ora de asteptare si stres, dupa multe analize si radiografii, doctorul iesi sa o cheme inauntru. Daichi avea umarul bandajat, iar tricoul patat de sange era asezat la capatul patului pe care statea:
-Umarul lui va fi bine curand. Nu e o rana foarte grava, dar sa nu forteze mana aceea. Il vom tine sub observatie pana dupa-amiaza ca sa fim siguri ca nu apar complicatii.
-Multumim, domnule doctor! El iesi din cabinet si ii lasa singuri. Ai auzit? Ma bucur atat de mult ca nu e nimic grav…I-Imi pare rau ca din cauza mea ai ajuns aici. Am sa stau cu tine pana vei iesi din spital.
Daichi stia ca Shizuki ar fi mai in siguranta langa el, dar inca nu stia cine erau cei din masina care apropape o omorasera. Trebuia sa se ocupe de asta cat mai curand:
-Noi nu suntem prieteni! Ar fi bine sa ajungi la scoala pana nu ingrijorezi pe cineva. Vorbele dure si atitudinea distanta ale lui Daichi erau doar un paravan intre atasamentul pe care il simtea fata de Shizuki. Ea intelesese relatia dintre ei si se indrepta spre usa:
-Daca nu suntem prieteni, nu suntem nici dusmani…Te voi considera rivalul meu, Raiden Daichi! Se intoarse brusc si ii zambi prieteneste, apoi o lua la fuga spre scoala.
Daichi afisa un zambet cu coltul gurii si ridica privirea: Pfff…Ryoko Shizuki. Nu e o fata ca oricare alta!
La liceu situatia statea diferit:
-Hiroyuki-kun!!! deschise Kasumii usa clasei. Nu o gasesc nicaieri pe Shizuki-chan!
-Ce!? Daca ma gandesc mai bine, ieri a plecat de la scoala si nu s-a mai intors. Acum lipseste din nou…ceva nu e in regula. Trebuie sa discutam cu ea.
In clipa aceea, Shizuki intra in clasa si ii saluta pe colegi. Fu atat de grabita si ingandurata, incat uita de uniforma patata:
-AAAAA! Shizuki-chan, esti ranita! Ce s-a intamplat? striga speriata Kasumii.
-Huh!? Cum? Nu…nu e nimic. S-a ranit cineva cand veneam spre scoala si l-am ajutat, apoi m-am dus la spital ca sa vad daca totul e in regula. Se pare ca m-am murdarit fara sa-mi dau seama. Dar gesturile ei o tradasera, iar dupa scoala Naoko prinsese ocazia perfecta pentru a vorbi cu ea intre patru ochi:
-Ryoko! In ultimul timp nu esti in apele tale. Simt ca…imi ascunzi ceva. Nu numai mie, ci tuturor. Ascunzi un secret pe care numai tu il stii.

Inca un capitol frumos. Dar sper ca Shizuki va deveni mai puternica si nu va mai trebui sa tot fie salvata de altii.

Imi place foarte mult capitolul acesta. :D

Kami-senpai, nu m-as fi gandit pana acum la aspectul asta al personajului. Cred ca mi-ai dat o idee:))

Capitolul XIII- O alta Shizuki

-Secret? statu putin pe ganduri daca ar fi bine sa-i spuna adevarul si sa-l implice si pe el…Hiroyuki-kun, am incredere in tine si in Kasumii-chan. Daca voi avea probleme, fiti siguri ca va voi anunta. Afisa un zambet fals si pleca spre casa. Naoko nu se lasa pacalit de acel truc si porni discret in urma ei.
 In zgomotul acelui oras aglomerat, pasii Shizukai accentuau sunetul puternic. Parea totul normal, dar fara ca Shizuki sa poata reactiona in vreun fel, se vazura din perete aparand doua maini care o prinsesera de gura si de mijloc si o trasera in intunericul unei stradute fara iesire. Mainile conturau silueta unui om inalt si solid care statuse ascuns dupa cladire, asteptand momentul oportun pentru a actiona.
Intre timp, la sediul firmei Aichiko:
-Domnule, scuzati-ma daca va deranjez, dar e urgent! Cand ne-ati trimis sa ne ocupam de Ryoko Shizuki, cineva a intervenit. Nu stim inca cine…
-Hmmm…se pare ca are ajutoare. Nu ar trebui sa o subestimam. Du-te si afla cine s-a implicat in asta. Pe langa biroul lui trecu Daichi, care fugise de la spital fara sa trezeasca suspiciuni. Daichi, vino aici! ii spuse tatal lui pe un ton sever. Dar ce ai patit la brat? Rana ii atrase atentia…
-Doar o bataie… Nu prea am timp acum sa discutam. Statea distant cu mainile in buzunar si cu privirea spre fereastra. Relatia dintre ei era rece, iar prin caracterul sau impunea o oarecare distanta, totusi prapastia dintre cei doi nu il oprea pe Daichi sa-i arate tatalui sau respectul cuvenit.
-Atunci nu te retin mult. Nu o vei mai urmari pe Ryoko Shizuki. Daichi isi intoarse privirea spre tatal lui, uitanduse incruntat. Am trimis pe altcineva sa se ocupe de asta, dar se pare ca cineva ne-a incurcat planurile. Probabil nu stii cine, nu?
-Hmm…ma intreb cine are atata curaj sa se puna cu noi? zambind intr-o parte si cu un aer superior iesi din biroul tatalui sau.
Cel care ii surprinsese era acelasi om bine-facut cu zgarietura pe fata, care daduse peste ea data trecuta. Dar acum , nu mai era atat de politicos cum fusese. Incerca sa o loveasca, dar Shizuki isi ferise capul, iar el lovi din plin zidul. In clipa aceea, Naoko il lua pe atacator si il tranti pe jos. In lupta aceea pe viata si pe moarte, Naoko inca se gandea la siguranta lui Shizuki:
-Ryoko! Fugi! Pleaca de aici! Shizuki alerga cinci pasi spre strada principala, dar cu cat se apropia mai mult, incetinea, simtind ca nu-si poate lasa prietenul in urma. Cel care ii atacase, scoase un pistol, dorind sa termine ce incepuse, dar Naoko il prinse de incheietura si indrepta pistolul spre cer. In pustietatea aleii se auzi un foc de arma ce perturba linistea ce prezida drumul. Shizuki se sperie si isi duse mainile la urechi. Fara sa gandeasca prea mult, isi aminti de pistolul gasit in geanta, il scoase, il indrepta spre ei si trase de mai multe ori:
-Hiroyuki-kun! Nuuuu!!! tipa cu toata puterea. Cand deschise ochii mai bine, vazu ce a facut.

Ma bucur ca am putut fi de folos. ^_^ Frumos capitol.

Capitolul XIV- Viziunea

Omul care le dorea raul, zacea pe jos sangerand. Era impuscat doar in picior, insa impactul se simtise. Shizuki ramasese socata de ceea ce facuse, iar mana in care tinea pistolul ii tremura.
In fata ei vazu ca prin ceata silueta unui om care purta un dialog, parca cu ea, dar raspunsurile veneau de la altcineva. Nu recunoscu pe nimeni: “-Cine sunteti? Ce faceti aici?; -Avem o treaba de rezolvat.” Fata celui care intreba se albise, iar pupilele i se dilatasera. Din pistolul indreptat spre el iesi cu viteza un clont care il nimeri in piept. Shizuki nu realiza daca era realitate sau doar o viziune. Era aceeasi arma pe care o tinea ea in mana.
Fata aceea firava, fara nicio vina si cu un aer cuminte disparuse. Tatal ei ii spusese ca datoria pe care o avea era sa se protejeze, dar impinsa de iubire, ura, dorinta de razbunare si sentimente contradictorii, fu capabila sa incalce regula, astfel creeandu-si propriul drum.
Naoko o imbratisa pe la spate, ii lua arma  si ii spuse calm:
-Ai facut ce trebuia, Ryoko! Nu te invinovati pentru nimic.
-N-Nu e bine! Ce am facut? Sunt o crim.. Hiroyuki o stanse mai tare.
-Nu o spune! O intoarse cu fata spre el, iar dupa un moment de liniste isi puse capul pe umarul ei:
-Daca nu faceai asta, eu nu mai eram acum aici, cu tine…
Dupa un somn linistit, Shizuki uita tot ce se intamplase vineri (cu o zi inainte). Isi lua micul-dejun si rasfoind ziarul vazu o stire care ii intuneca ziua: “DOUA PERSOANE RANITE CU  ACEEASI ARMA: Una a decedat cu o zi inainte de a fi atacata cea de a doua.  Din fericire victima a scapat impuscata in picior. Totul s-a intamplat pe o straduta fara iesire, intr-o dupa-amiaza. …..SE CAUTA VINOVATUL!”
Shizuki se panica, stiind ca va fi invinovatita pentru ambele fapte, desi nu stia nimic despre acea crima. Dintr-o data imaginea omului impuscat ii aparu in fata ca un tablou uitat in mintea ei aglomerata. Un sentiment de teama o domina profund, dar in ciuda acestuia incerca sa-l ajute,  Imaginile neclare si interventia ei au dus la disparitia intregii atmosfere ireale. Totul era invaluit in mister, parca de pe alta lume. Intrase intr-o situatie din care greu gasea cale de scapare. Cum avea sa dovedeasca nevinovatia ei si ce era cu acele viziuni ciudate?...

E suuuper!Vreau sa stiu ce se intampla in continuare.   

Imi place mult!Next :)