Halloween

-Da, ai si tu dreptate doar ca tu ma poti auzi ce vorbesc datoita unui aparat cu casti. Limba mea e foarte greu de descifrat de un milion de ori mai dificila si greu de invatat decat chineza. Practic daca nu te-ai nascut printre noi sa nu dispui de un aparat, sansele de a o invata sunt aproape nule. Si ce ingeri au trait printre Anubieni?
-Sa inteleg ca sunt ingeri care au invatat limba anubienilor?
E greu de invatat mai ales ca avem un sistem diferit nu avem vocale si consoane ci tonuri si intonatii. Apoi acestea sunt transmise sub forma unui cod morse dar daca cineva ar avea rabdarea sa traduca din codul morse ar iesi cuvintele intr-o limba tot greu de deslusit. Una dificila care poate semana cu norvegiana la dificultate.

-De fapt este foarte usoara limba ta! Acum nici nu mai am nevoie de casti ca sa te inteleg! Poate tie ti s-a parut greu sa o inveti, dar este surpinzator de usoara! Si fiecare fiinta de pe planeta ta are cate un inger intunecat alaturi de ea, la fel ca planetele locuite, ei sunt pretutindeni!

-Da, e destul de usopr sa te cred in ciuda faptului ca eu nu am. Poate si fiindca nu am fpst botezata oficial de vreun preot. Fiindca m-am nascut aici pe Pamant si tratata ca un caine obisnuit. Sau poate ca ingerii pazitori nu se arata persoanelor pe care le pazeste.

-Normal ca nu se arata! Ai vrea sa-l vezi? A fost tot timpul cu tine! spun eu si dand elegant din mana ingerul se facu vazut.

Ma uit la inger apoi ii intreb atat pe printesa cat si pe ingerul me:
-Chestia asta cu a nu te lasa vazut face parte din codul ingerilor? La oameni e destul de usor sa inteleg de ce nu se arata. Fiindca toti ar fi pe capul ingerilor cu da-mi cutare sau cutare lucru, ceea ce i-ar impiedica sa isi indeplineasca misiunea de bodyguard.

-Da, face parte din ''codul'' nostru! Si ar fi la fel si cu voi, nu doar cu oamenii! Plus ca mai sunt niste motive pentru care ei nu se fac vazuti voua, dar asta e secret! ii spun si ingerul se facu nevazut din nou.

-Si totusi apreciez la voi ingerii faptul ca respectati liberul arbitru a celor paziti si ca interveniti cu sfaturi deseori si fizic interveniti doar in situatii critice. Si de curiozitate, a fost in trecutul tau o perioada in care sa fi lucrat ca inger pazitor? Sau ca si in lumea oamenilor cine se naste printesa e scutita de orice munca?

-Eu nu am fost dintotdeauna un inger! Nici nu am lucrat ca unul, eu m-am nascut printesa, dar mi-am pierdut poporul. In calatoriile mele de atunci s-ai intamplat multe, si in urma unei lupte am devenit Printesa Ingerilor Intunecati. Si nu sunt scutita de munca. Poate crezi ca viata mea e foarte usoara, dar te inseli. Cum ar fi pentru tine sa te trezesti cu responsabilitatea destinelor oamenilor si cu protejarea lor?

-Chestia e ca o printesa are responsabilitatea asta intradevar dar ea nu face decat sa dea ordine catre supusii ei care le va indeplini. Intre ea si popor sunt supusii ei.

-Nici sa dai ordine nu e usor! Daca un popor nu are un lider bun se prabuseste odata cu el! Poporul meu traieste de mii de ani, datorita cui crezi ca s-a intamplat asta?

-Cum poate fi atat de greu sa dai ordine? Intreb eu mirata. Si da imi dau seama ca esti o printesa buna. Adica in calitate de a fi printesa, de a fi lider.

-Fiecare ordin pe care il dai, trebuie sa fie cu buna stiinta! Daca ceva nu merge bine dupa ce slujitorii ti-au indeplinit porunca, atunci vor da vina pe tine, si este ingrozitor cand asta se intampla. Trebuie sa stii exact ce se va intampla dupa, ca fiintele sub comanda ta sa nu sufere si sa le castigi increderea. Un bun conducator se gandeste mereu la supusii lui si le arata calea cea buna.

-Da, imi dau seama ca ai foarte mare dreptate. Spun eu. Discutasem destul de mult si in curand se intuneca mai devreme. Des nu stiudaca asa se intampla mereu in dimensiunea aceasta sau tot la fel in pragul iernii. Se intunecase si Luna Plina incepu sa isi faca aparitia. Coltii mei insa crescura brusc cu cativa cm, ochii mi se schimbasera din mov in rosu-aprins si comportamentul mi se schimbase ca la un caine sau lup turbat. Devenisem varcolac.

-Uite! ii spun eu si ii pun la gat o lesa. In noaptea asta nu pleci nicaieri.

-Acum insa nu mai actiona constientul meu ci actiona subconstientul meu care se ghida dupa instinctele salbatice. Asa ca incercasem sa rup lesa sa ma eliberez.

-De parca ai putea scapa! Nu risc sa-mi ranesti supusii, ii spun eu si o lovesc atat de tare dupa cap incat aceasta lesina.

Ma lovise asa de tare incat lesinasem pe loc fara sa simt forta loviturii.

Am luat-o si am dus-o in una dintre pivnitele palatului. Apoi am asteptat sa se trezeasca.

Dupa vreo ora incep sa ma trezesc. Insa realizez ca izbitura fusese atat de puternica incat acum aveam amnezie.
-Ce s-a intamplat? Unde sunt si vai se pare ca nu imi mai aduc aminte nici cine sunt.

-De parca ar fi fost vreo diferenta si inainte! spun eu ironic.

Serios vorbesc ca chiar nu mai stiu nimic. Spun eu. Imi simteam mintea golita: nu ai stiam cine sunt, cine e ea, nu mai stiam sa scriu sau sa ciesc si nu mai stiam nimic de viata mea. Eram ca si cum as fi avut mintea unui copil de 6 ani.
-Cred ca a nevoie de un doctor.

-Eh, cum s-a dus asa va veni! ii spun eu razand malefic si trosnindu-mi degetele, dupa care ii mai dau o lovitura.

Lesin din nou si dupa cateva zeci de minute imi revin.
-Hei ce s-a intamplat? De ce am 2 cucuie in cap? De ce m-ai lovit printesa? O intreb eu. Imi revenise memoria si fpatul ca o numisem printesa era un semn clar.

-Pai te-am lovit o data cand ai devenit varcolac si ti-ai pierdut memoria, apoi te-am mai lovit o data ca sa iti revina la loc! Logic, nu crezi?

-Da, e destul de logic. Dar chiar am devenit varcolac? Si cum aratam? Chestia e ca nu mai stiu si posibil o fi ceva logic sa nu iti mai amintesti o transformare. Cel putin din carti, nu stiu cat de adevarate sunt teorile acelor scriitori, 70-80% dintre varcolaci habar nu au de actiunile lor din timpul transformarii dupa ce se trezesc.