O zana la New York

Lilla se trezise pe furis si iesise din camera ei, apoi o lua pe holuri pana ajunse la lift. Cand vru sa apase butonul care ar fi dus-o la bucataria hotelului, ochii ii cazura pe un buton, care parea sa fi fost ascuns o vreme cu vopsea si fusese folosit recent. Pe buton scria ''Subsol'', iar fetita, curioasa din fire, il apasa si cand usa liftului se deschise, ea patrunse intr-o camera rece si intunecoasa, cu peretii de piatra. Nu era nimeni in camera, iar aceasta era goala, asa ca Lilla vru sa plece, cand auzi niste plansete, care pareau sa vina din pereti. Veni mai aproape de pereti si asculta cu atentie.
Plasetul se auzea slab si cum Lilla nu avea timp sa descopere unde era caramida care deschidea peretele, micuta ii dadu o lovitura, iar acesta se prabusi.

Imi ridic privirea si ma ridic din pozitia mea ghemuita ma ridic in picioare, privind-o pe Lilla.
-Iti multumesc foarte mult ca m-ai gasit. ma scoti afara de aici? Te rog frumos. Ii spun eu lui Lilla.

-Asculta, cucoana! ii spuse fetita. Te-am scapat din colivia asta, acum te poti descurca si singura! Cred ca stii si tu sa folosesti un lift! La ce te asteptai? Sa ma port cu tine cu manusi? Ei bine, regret sa te dezamagesc, dar nu prezinti nici un interesc pentru mine! Te-am ajutat destul! Daca nu te poti descurca si singura de aici, atunci poti ramane sa te smiorcai mult si bine in vagauna asta!
Lilla ii arunca o privire furioasa, apoi lua liftul catre bufet.

Iau si eu liftul, stiind o smecherie si ii dau sa repete ultima comanda. Asa ajung a bufet unde era si Lilla.
-Stii, nu e nevoie sa te porti asa cu mie. Eu stateam pe langa tine fiindca vroiam sa ne mai petrecem ceva timp impreuna poate poate ne cunosteamai bine si am fi devenit prietene dar observ ca nu sunt dorita sau cel putin asa imi lasi impresia. Eu o sa plec acum dar sper sa ne mai vedem curand. Spun eu si fur o prajitura infulecand-o intreaga apoi ma micsorez cat un fluture si zbor de acolo pe fereastra.

-Humph! facu Lilla. Cum ar trebui sa te comporti cu un strain care se tine dupa tine si care nu are politetea de a se prezenta?!
Fetita manca niste prajiturele cu capsuni si ciocolata, apoi mai lua cateva pe o farfurioara si merse in camera ei.

Dupa vreo cateva minute, ajung in camera mea si imi reiau dimensiunile nomale. Apoi imi petrec ceva timp in camera, vreo 2 ore dupa care scru o mica scrisoare:

Draga Lilla, imi cer scuze ca am fost cam necioplita si nepoliticoasa si nu m-am prezentat. Dar am fost prina in gandurile mele prea mult. Numele meu real este foarte lung fiind un nume de printesa alcatuit din vreo 7 nume. O prescurtare a numelui meu este Tory. Dar sunt multumita sa mi se spuna si Zana Maseluta.
Stiu ca atitudinea mea nu prea lasa loc de scuze, dar totusi te rog frumos sa ma ierti si promit sa nu mai fiu chiar asa neglijenta si nepoliticoasa. Si poate reusim sa ne imprietenim. P.S. Ca dovada a prieteniei, acest mic dejun va fi platit de mine. Si va fi un mic dejun surpriza, demn de o printesa. Cu drag, Tory.  
Impachetez scrisoarea intr-un plic apoi ies din camera si ajung jos la receptie, unde vorbesc cu cei de la room service ca a doua zi dimineata sa ii dea scrsoarea impreuna cu mic dejunul la camera lui Lilla. Le dau un teanc de bani: 10 000$. Vorbesc cu ei, si pentru suma pe care le-am dat-o, chema cel mai bun priceput bucatar international, sa pregateasca mic dejunul pentru a 2-a zi dimineata pentru Lilla.
Facusem acest lucru, pentru ca dupa atitudinea lui Lilla, imi era frica sa ma vad cu ea fata in fata. Nu vroiam sa mi se inchida usa in nas sau sa fiu repezita.

Fetita se trezi devreme, iar niste bucatari venira sa ii pregateasca micul dejun. Fu surprinsa de acest fapt si mai ales de scrisoare. Lua micul dejun, care pentru ea, era vorba in principal de prajituri, apoi scrise un biletel, pentru Tory:
''Iti acord sansa de a fi prietene. Multumesc pentru prajituri. In semn de apreciere iti daruiesc o bratara de jad, cu blazonul familiei mele.
Cu sinceritate,
Lilla''
Fetita mai desena pe bilet un fluture rosu cu negru, simbolul ei, apoi il expedie.

Dupa ce primesc si citesc acel biletel, ma duc la camera lui Lilla. Ciocan la usa si intru.
-Multumesc frumos pentru ca mi-ai acordat sansa sa fim prietene si iti multumesc foarte mult pentru bratara. Si ca tot veni vorba de bijuterii, spun eu, apoi iau de la colierul de la gat 7 pietre filosofale, pe care le pun pe o ata.
-Iti daruiesc si eu acest colier care te va ajuta le nevoie. Acestea sunt pietre fiosofale. Se spune ca acorda nemurirea, dar ei bine o acorda in unele conditii. Doar celor cu sufletul pur. Insa pot salva vieti daca sunt folosite asa cum trebuie.
Si stii, sunt extrem de surprinsa ca fluturele care e simbolul tau are acelasi colorit al aripilor cu cele ale mele.

-Nu orice fluture! ii spuse Lilla. Este fluturele Iadului, si este un mesager. Faptul ca aveti acelasi colorit nu are nicio importanta! Deci, acum ca am facut cunostinta, ce planuri ai?

-Pai desigur niste planuri de distractie. Stii, ma gandea daca nu cumva, impreuna am putea face o vraja care sa ne intoarca si in timp, nu numai sa ne deplaseze prin spatiu. De exemplu, cum ar fi daca am putea calatori la Disneyland Paris dar in viitor cu 100 de ani? Sau daca nu vrei sa imi permiti calatoria in timp am putea sa ne distram si in prezent. Stiu un loc anume unde as vrea sa ne distram: Tocmai inaugureaza Chinezii o copie a lui Disneyland zilele astea, cu ocazia Anului Nou chinezesc.

-Calatoria in timp imi este interzisa! Doar parintii mei au voie sa o foloseasca, si nu in scopuri personale. Deci o sa mergem la chinezi! spuse Lilla si deschise portalul.

Sar prima in portal ajungand intr-o piata din Centrul Beijingului. Insa ma trezesc aruncata din portal ca si cum as fi scuipata de portalul care se deschisese a vreo 20 metri in aer. Ma folosesc de aripi si aterizez in picioare in centrul pietei .Imi pliez apoi aripile ca pe o fusta. Oamenii care ma vazura nu spusesesera nimic. Probabil crezura ca sunt o acrobata de la vreun circ care exersa.