Arabian Nights

-Din punctul tau de vedere e bine. Dar cineva nu prea e incantat ca avionul a ajuns mai repede decat ora la care trebuia. Spun eu, aratandu-i doi ofiteri de la Turnul de Control si directorul aeroportului care coborase si el din biroul sau.

-O sa-i spunem ce s-a intamplat cu teroristii si vor intelege! Ah, si trebuie sa scap de armele alea pe care le-am stricat! Daca le lasam acolo, voi trezi multe suspiciuni. Oricum, cand teroristii se vor trezi vor balmaji ceva despre un demon cu ochi rosii, iar ofiterii ii vor crede nebuni! Si astfel, treaba se rezolva, spun eu nepasatoare.

-Bine, daca spui tu. Ii spun eu.
Apoi directorul aeroportului veni sa ne ceara socoteala si afla de la Kami Rei ce se intamplase dar to nemultumit parea.
-Am inteles asta dar nu permit si nu sunt multumit daca avioanele aterizeaza haotic pe aeroportul meu. Avioanele trebuie sa aterizeze si sa decoleze la timpul potrivit. Ce s-ar fi intamplat daca loveai avionul de un altul Sa nu mai spun ca acum aeroportul nostru va trebui sa dea explicatii si sa plateasca ameni usturatoare armatelor statelor peste care ai trecut fara autorizatie. Autorizatii existau dar doar pentru timpul stabilit in planul de zbor. Oricum sa nu crezi ca eu voi fi cel care va plati incalcarea granitelor fara autorizatie. Tu vei raspunde pentru asta dar sa spui mersi ca voi angaja un avocat bun insa anii care ii voi da avocatului, va trebui sa ii castigi tu prin munca in folosul aeroportului. O sa imi speli si o sa imi lustruisti fiecare avion in fecare zi timp de luna de zile. Asta ar putea acoperi cheltuielile cu avocatul.

-Cat tupeu ai muritor prost! Uita-te in ochii mei! ii spun eu furioasa printre dinti.
Acesta ma asculta imediat. Ochii mei straluceau in flacari. M-am strecurat in mintea lui si i-am aratat imaginile Iadului. Barbatul cazu la pamant si incepu sa urle disperat:
-Inceteaza, te rog...te implor...iarta-ma...
-Ridica-te! i-am spus eu, dar pentru ca el nu era in stare, l-am luat de gulerul camasii si l-am ridicat pana a ajuns la nivelul fetei mele. Cu un zambet indiferent i-am spus batjocoritor:
-Sa tii minte imaginile astea! Intr-o buna zi poate ca vei ajunge in acel loc si iti garantez ca va fii de mii de ori mai chinuitor decat ce ai vazut acum. Sper ca am lamurit situatia! Sunt doar intr-o calatorie prin Egipt, si sper ca nu-mi vei mai iesi in cale pe durata vizitei mele, nici chiar cand voi veni la aeroport.
I-am dat drumul, iar acesta cazu in genunchi si dadu afirmativ din cap.

Trecem prin aeroport si acolo un vames arab bne imbracat in straiele lui albe si cu un turban pe cap care fuma un trabuc in fata unui birou era inconjurat de 2 politisti. In fata erau turnichetii filtrului de securitate.
-Pasapoartele si carnetele de sanatate ale animalelor. A da si banii la numarat si copletati formularul cu lucrurile pe care le aveti la dumneavoastra. Va trebui sa faceti dovada ca aveti minim 2000 dolari de persoana + cate 500 dolari de animal. Si apropo nu aveti dreptul sa intrati in tara cu mai mult de 10 000 dolari de persoana. In cazul vostru cu animalele fac o exceptie, va las cu 15 000. Restul, puteti face un depozit temporar de o saptamana la banca. E filiala bancii in aeroport. Asta ca sa nu va confiste granicerii banii. Asta e legea. Si e control la poarta. As fi trecut totul cu vederea contra unui vin bun si a unui pachet de tigari daca nu ar fi fost control. Spuse arabul.

M-am asigurat ca avem totul sub control si am trecut mai departe. Eram plictisita de atata tevatura si daca mai continua mult as fi dat foc, la propriu, intregii Africi. Norocul lor a fost ca nu au mai aparut si alti oameni enervanti.
Ne-am dus bagajele la un hotel, apoi am iesit cu totii sa vedem templele si muzeele.

In temple nu a fost nici o problema, lasandu-ma chiar si pe mine sa intru. Insa cand sa intram in primul muzeu din lista, portarul ne arata semnul cu Accesul cainilor interzis. Insa pisica si papagalul aveau voie sa intre deoarece se presupunea ca stau cuminti.

Scrierea egipteană este tot atât de ușor de citit ca oricare altă scriere veche, și că eu cunoșteam destul de bine gramatica, sintaxa și caracteristicile proprii acestei limbi.
În imensul muzeu național de la Cairo și în colecțiile egiptene răspândite prin toată lumea, se află mii de inscripții care le furnizau oamenilor date, amănunte despre un eveniment oarecare, un nume de rege sau de mare personaj. Pe vechile monumente sau edificii publice, ca și în mormintele persoanelor particulare, se găsesc nenumărate texte cu caracter istoric sau biografic.
De cum am intrat în muzeu, se pare că ghidul acestuia se confrunta cu o problemă, așa că vizitatorii doar se plimbau prin muzeu fără să afle mare lucru despre exponate, decât numele și din ce secol datau. Bătrânul și alți vizitatori se arătară dezamăgiți și se pregătiră să plece, dar eu i-am oprit oferindu-ma să le fiu ghid. La început mă priviră neîncrezători, dar după cinci minute totul mergea ca pe roate. Eu mi-am dres vocea si am continuat în introducere:
-Ca să redactezi în amănunt istoria vechilor faraoni, trebuie să strângi la un loc și să clasezi numeroase fapte izolate și să le cercetezi unele cu altele, în așa fel încât ele să ne înfățișeze un tablou complet.
Din fericire, multe liste de regi au supraviețuit dezastrelor, și azi noi ne putem folosi de ele ca de o cheie care să ne dezlege întregul mister. Pentru cei dintâi faraoni avem fragmentele unei plăci mari de piatră datând din cea de a cincea dinastie; pe ambele ei fețe a fost săpat un scurt rezumat al istoriei acestor prime cinci dinastii. Spre norocul nostru, fragmentul principal, cunoscut ai sub denumirea de ,,Piatra de la Palermo'', ne este suficient, și ca mărime și ca format, pentru a putea reconstrui cu oarecare exactitate întreaga inscripție.
Un document cunoscut azi sub numele de ,,Papirusul de la Torino'', conținând o listă completă a regilor, împreună cu durata domniei lor, ne pune la dispoziție informații prețioase privind perioada de timp care ia sfârșit cu cea de a XVII-a dinastie. Din nenorocire, în momentul când a fost descoperit, documentul s-a făcut bucăți; iar astăzi nu mai suntem chiar siguri dacă fragmentele  au fost reașezate cum trebuie, deși ordinea succesivă a numelor este în general destul de exactă.
Mulți dintre vizitatori se adunară în jurul meu și își scoaseră reportofoanele și telefoanele pentru a mă înregistra. Se pare că le captasem atenția.Un tip din spatele grupului mă întrebă:
-Mai există și alte liste sau...
-Mai există și două liste importante cu regi aparținând celei de a XIX-a dinastii, una din ele stă scrisă pe pereții templului de la Abydos, și îi enumeră pe regii recunoscuți de populația din sud, cealaltă se găsește într-un mormânt de la Saqqara, lângă Memphis, și înșiră numele tuturor faraonilor care au domnit în nord. O altă listă de la Karnak, este prea confuză ca să ne fie de mare folos.
Istoricul și călătorul grec Herodot, care a scris în veacul al cincilea înainte de Hristos, ne prezintă o schiță a istoriei Egiptului, un amestec interesant de ficțiune și de adevăr.
În sfârșit, în secolul al III-lea î.Hr., un preot egiptean numit Maneton a scris în limba greacă o istorie a Egiptului, care astăzi s-a pierdut, dar câțiva învățați ai Antichității au reprodus unele pasaje din ea și au putut alcătui și liste ale faraonilor menționați de el.
Acest Maneton i-a împărțit pe regi în case sau dinastii, el intitulat grupul cel mai vechi ,,prima dinastie'' și a trecut astfel toate descendențele regale care s-au succedat până la vremea lui, adică sub cea de ea XXXIII-a dinastie, recunoscută ca fiind și cea din urmă. Dar una din încurcăturile cele mai grave de care se face Maneton vinovat este că el ne prezintă denumirile egiptene în grecește, așa că este adesea greu să confrunți transcripțiile lui cu vechile inscripții originale.
Atât deocamdată în ceea ce privește izvoarele. Am trecut într-o altă cameră a muzeului în care se aflau mai multe instrumente de măsurare a timpului.

Eu ii lasasem pe Kami Rei si pe ceilalti sa intre in muzeu si asteptam la poarta cuminte. Chiar si daca as fi incercat sa ma strecor paznicul era destul de vigilent.

-Ce metodă foloseau egiptenii ca să măsoare timpul? mă întrebă un copil care veni mai aproape de mine.
-Egiptenii foloseau un calendar care împărțea anul în trei anotimpuri: Akhet, Pert și Șemu, fiecare din ele subîmpărțit în patru luni a câte 30 de zile. Existau deci 120 de zile în fiecare anotimp și 360 într-un an, în sfârșit, la expirarea acestei perioade de 360 de zile, încă un adaos de 5 zile ridica totalul la 365. Însă în realitate, anul număra 365 de zile și un sfert. Și cum, din nefericire, nu exista la fiecare 4 ani unul bisect care să corecteze calendarul, acesta rămânea deci în urmă față de data reală cu aproximativ 25 de zile în fiecare secol, dar, tot succedându-se anotimpurile, calendarul, după aproximativ 1460 de ani, ajunge iar în poziția lui de la început.
Când acest calendar a fost inventat, probabil pe la 3400 î.Hr., egiptenii, care erau un popor de agricultori, sigur că au hotărât ca anul să înceapă în momentul când nivelul apelor Nilului urma să scadă și când se puteau face însămânțările, adică pe la mijlocul lunii octombrie. Avem toate motivele să credem că Anul Nou, prima zi a anotimpului Akhet, corespundea datei de 20 octombrie de azi. Cel de-al doilea anotimp, Pert, începea deci la 18 februarie, dată bine fixată, deoarece, conform tradiției, atunci se terminau primele recoltări. În sfârșit, cel de-al treilea anotimp, Șemu, începea la 17 iunie, moment care marca exact începutul creșterii apelor Nilului.
În anul 3400 î.Hr, ziua de 17 iunie a fost o dată importantă, pentru că exact în această zi, înainte de ivirea zorilor, își făcea apariția sa anuală, la orizontul dinspre răsărit, Sirius, Steaua-Câinelui. Vechii astronomi egipteni acordaseră întotdeauna o mare atenție apariției lui Sirius și, mai înainte de alcătuirea acestui calendar, preoții savanți de la On sau Heliopolis consideraseră evenimentul ca pe marcarea începutului de an.
Am făcut o scurtă pauză, știam că Alethia mă putea auzi, chiar dacă era afară. Am mers mai departe cu vizitatorii, într-o cameră care semăna cu o încăpere regală.

Datorita auzului meu fin, o auzeam pe Kami Rei, ce spunea, chiar daca e eram afara. Imi folosisem si vederea cu raze X si pueam sa vad in interiorul piramidei. Dar fiindca imi foloseam vederea cu raze X foarte mult, aceasta imi consumase destula energie incat in curand ma simteam la fel de obosita incat parca as fi stat in fata unui monitor ore in sir.