Arabian Nights

Eu sarisem si eu sa o intampin asa cum fac cei mai multi caini cand isi intampina stapanul.

-Nu, nu la fata! am strigat eu, dar era deja prea tarziu, eram plina de bale. Ce mod ciudat ai de a a-mi spune bun venit! Mi-am m-ai rupt o unghie...
-Am auzit de o unghie rupta? se auzi o voce subtirica din poseta pe care o lasasem acasa.
-Cine a spus asta? intreb eu nerabdatoare.
-Stapana?! Atat de putin valorez eu in ochii tai incat nu ma recunosti? spuse vocea din poseta si incepu sa se miste.
La inceput iesira niste instrumente pentru manichiura, apoi niste lacuri de unghii, iar in cele din urma isi facu aparitia zana care imi facea manichiura si pedichiuara, Lyra. Avea ochii in lacrimi.
-Ce cauti tu aici? o-ntreb surprinsa.
-Nu vrei sa fiu aici, printesa? Cat de cruda poti fi! Am venit doar pentru tine, dar se pare ca nu esti fericita sa ma vezi...
-Nu, nu e vorba despre asta, spun eu incercand sa o calmez, doar ca sunt surprinsa! De fapt, sunt fericita sa te vad! Imi faci unghiile sa arate superb de fiecare data! Si chiar acum am nevoie de ajutorul tau!
-As fii onorata! spuse ea privindu-ma admirativ si se apuca sa-mi picteze unghiile. O sa va fac manichiura si pedichiura sa straluceasca, la fel ca soarele din Egipt!
-Da! Ar fi dragut! Hey, stai! De unde stii tu ca merg in Egipt?
-Pai...sa vedeti...v-am auzit vorbind despre o calatorie, si m-am gandit ca veti avea nevoie de mine. Stiti, printre atatea ruine e posibil sa vi se inaspreasca mainile, iar eu nu pot permite asta. Voi fi pregatita pentru orice!
-Daca voiai sa mergi si tu, puteai sa-mi spui! Te-as fi luat! i-am spus eu si micuta zana se inrosi.
-Stiti, printesa... am m-ai adus pe cineva cu mine, sper ca nu te superi, dar e o veche prietena, Seira, care m-a rugat de ceva timp sa-i fac rost de o audienta cu tine. Voia atat de mult sa te intalneasca! I-am povestit totul despre faptele tale marete, iar ea vrea sa lucreze pentru tine.
-Ce? Cum? Nu se poa...
Dar n-am apucat sa-mi termin fraza, ca din poseta tasni o a doua zana. Era destul de energica, se tot invartea in cercuri si bolborosea intr-una, incat abia puteam intelege doua cuvinte. Am luat o colivie mica si am inchis-o inauntru, ca sa se calmeze.
-Ma scuzati, stapana! M-a luat putin valul!
-Doar putin? intreb eu ridicand din sprancene.
-Sunt foarte bucuroasa sa ma aflu in prezenta ta! Pot face orice, sa lustruiesc pantofi, sa gatesc...
-Am deja servitori care se ocupa de acest lucru. Te poti ocupa de coafura mea si de lustruitul bijuteriilor. Poti incepe chiar acum! ii spun si ii dau drumul din colivie. Uite, ia bijuteriile astea si ai grija de ele, o sa le port dupa ce termini, apoi imi poti face parul. Ah, si inca ceva! ii spun eu cand vad ca ea voia sa ia foarfecele. Nu poti sa-mi tai parul sau sa il vopsesti!
-Nici nu as fi indraznit, stapana! Voiam doar sa fac niste accesorii de par, care sa arate superb in parul tau, atat tot.
-Bine atunci! le spun eu, apoi ma apuc sa le povestesc ce s-a intamplat cat am fost plecata, de unde aveam bijuteriile si cine va mai veni cu noi in calatorie.

-Ei bine, eu nu cred ca am de ce sa imi fac griji chiar daca batranelul acela vine cu noi. Stiu ca doar tu printesa esti cea care ma poate auzi vorbind. Si mai e ceva. Sa nu indraznesti sa faci vreo vraja ca sa ma auda acel batranel vorbind.

-Batranul vorbeste toata ziua cu un papagal! E destul de trist! Ah, si papagalul vine cu noi! Mi se pare mie, sau sunt cam multi care vin in excursia noastra? Eh, nu-i nimic! Cu cat mai multi, cu atat mai bine! Acum faceti-va bagajele, pentru ca mai sunt doar doua ore pana sa vina batranul si sa ajungem la aeroport.

-La ce ora e zborul? Banuiesc ca stii regula aeroporturilor sa fim cu 2-3 ore inaintea zborului international,, in aerport. La zborurile in interiorul tarii trebuie sa fii cu o ora inainte in aeroport, la cele internationale cu 2-3 ore inainte. Nu e prima data cand zbor cu un avion.

-Stiu si eu! E la ora 7:00. I-am spus batranului sa fie aici la 5:00. Avem destul timp, este abia ora 4:00. As fi putut sa deschid portalul direct in Egipt, dar voiam sa vad peisajele. A trecut ceva timp de cand nu am mai vizitat Egiptul! spun eu nostalgic.
Zanele mi-au facut bagajul, in care au pus niste haine care semanau cu ale reginelor egiptene. Eu mi-am pus la gat colierul cu rubine si celelalte bijuterii pe care le luasem de la batran. M-am imbracat intr-un costum elegant, iar in timp ce zanele mai luau cu ele ce credeau ca mai am nevoie, eu ma jucam cu Motocel si Alethia.
Batranul se tinu de cuvant si veni la timp in fata apartamentului meu, cu un bagaj mic in mana dreapta si cu papagalul sau vorbitor. Era o pasare mare cu un penaj frumos in nuante de albastru si verde. L-am invitat inauntru pe batran, iar acesta ma saluta politicos, urmat de papagalul sau, Sora. L-am servit cu un ceai de tei, apoi ne-am pornit spre aeroport cu totii. Zanele erau ascunse in poseta mea, iar pe Motocel il tineam in brate. Alethiei i-am pus zgarda, iar batranul ma ajuta cu bagajul. Grupul nostru era foarte vesel.

-Pacat ca eu nu o sa am parte de peisaje. Cala avionului este ca si cum as fi intr-un vagon a unui tren de marfa. Eu sunt prea mare, dar motocel ar putea fi mai norocos. Stii pentru animalele mici exista o exceptie ca ar putea fi luate la pasageri cu conditia sa platesti un bilet special care costa cat jumatate din pretul unui bilet normal. Si daca doresti adia te razgandesti si vrei a il iei pe motocel cu tine, poti sa ii iei si lui bilet pana la o ora inaintea zborului. Sunt sigura ca batranul o sa ii cumpere bilet papagalului ca sa il tina pe umar. Oricum el intr-un fel e obligat sa faca asta. Cala avionului nu accepta ca animale pasari. Insa o sa vezi ca va trebui sa ii faca o injectie calmanta care sa ii potoleasca pofta de zbor si mai mult va dormi pe umarul batranului pana la destinatie.

-Pe Motocel il pot ascunde in poseta mea, acolo va fi protejat pe magia zanelor! Nu o sa mai platesc un alt bilet. Cat despre tine, nu pot face mare lucru, dar pot sa fac invizibila pentru ochii tai cusca in care vei sta si tot avionul, astfel vei putea vedea peisajele si ii poti vedea si pe ceilalti calatori.

-Bine, sunt de acord cu asta. Iti multumesc frumos. Si ar mai crea un avantaj pentru mine. As putea supraveghea tot avionul. Apropo printesa, sa nu uiti sa iei casca cu tine. Ca sa putem vorbi in caz de ceva. De exemplu sa te atentionez in cazul unui terorist.

-Sigur, sigur! Acum dute la locul tau, o sa decolam in cateva minute.
Ne-am ocupat fiecare locurile. Batranul statea langa mine si era atat de incantat incat vorbea intr-una. Avionul a decolat spre destinatia noastra.

Ma duc la locul meu si sunt bagata in cusca care era introdusa in cala. Sim cand avionul incepu sa ruleze pe pista si sa decoleze. Imi placea acea senzatie oferita de decolare, cand spatiul in cae eram devenea un spatiu inclinat.

Nu credeam ca voi avea vreodata rau de zbor, dar se pare ca ma inselasem. Nici bine nu se ridicase avionul ca deja ma apuca durerea de cap, iar stomacul meu era pe undeva prin cap. Era clara treaba ca nu-mi voi reveni prea curand, asa ca mi-am pus castile in urechi si am incercat sa trag un pui de somn.

Avionul decolase .Insa eu aveam un auz atat de fin incat chiar si peste zgomotul acela al motoarelor, puteam auzi discutiile dintre pasagerii avionului. La bord existau si 2 teroristi care discutau in ei in limba araba. Ei credeau ca nu exista nimeni care sa inteleaga limba araba, o limba destul de greu de invatat. Si cum alti pasageriarabi nu existau in avion planul lor parea a fi unul bun. Din fericire eu cunoasteam 7 limbi, majoritatea de circulatie internationala, printre care si araba. Cunoasteam: Engleza, franceza, spaniola, italiana, araba, germana si japoneza. Prin extensie, cunosteam si limbi apropiate ca de exemplu portugheza a carei diferenta fata de spaniola era ca diferenta dintre limba romana si limba moldoveneasca.
Aud si intelesesem discutia lor. Unul din ei se lauda ca pusese somnifer in cafeaua pilotilor. Planul lor de deturnare a cursei era simplu. Sa ii adoarma pe piloti cu somnifere si sa se ofere unul din ei sa piloteze avionul dar in loc sa il duca in Egipt, sa il duca in Irak, unde o armata de talibani ii astepta sa rapeasca toti pasagerii si sa ceara apoi rascumparare de la guverne.
-Nu puteam sta vorba aia cu mainile in san. Incep sa latru doar pentru a o trezi pe Kami Rei sa pot vorbi cu ea.

-Nu mai latra! Ma simt atat de rau! Nu cred ca voi supravietui acestui zbor! Daca mai aud un sunet o sa dau la rate.

-Daca nu ma asculti sigur nu o sa mai ajunga nimeni la destinatie. In avion sunt 2 teroristi arabi. Au pus somnifere in cafeaua pe care stewardesa urmeaza sa le-o serveasca pilotilor.

-Bine! Da-mi mai multe detalii! Ce arme au? Unde sunt? Si mai repede...pana nu... Nu mai conteaza!

-Ei bine, arme nu au. Se bazeaza pe artele martiale. Plaul lor e simplu: Unul din cei 2 are brevet de pilot. O data ce pilotii vor lesina, cel cu brevet de pilot vrea sa preia mansa si sa deturneze avionul. Adica stewardesa l-ar pune pe el caci e singurul pe lista de pasageri cu brevet de pilot. Ei bine sunt la clasa I, la etajul superior, locurile de langa aripa dreapta.

-Bine! Tipii astia s-ar arunca deja din avion daca ar stii ce ii asteapta! spun eu si furioasa ma ridic de la locul meu si ma indrept spre cabina pilotilor.

Pe usa de la cabina pilotilor trona semnul Accesul Interzis. Sub el, fiind scris minuscul: Folositi microfonul. In dreapta usii pilotilor era un fel de microfon ca si la metrou prin care se putea discuta cu pilotii.

Nu m-am mai deranjat sa bat la usa, am trecut pur si simplu prin usa. Adevaratii pilotii erau deja adormiti, iar eu am fost intampinata de cei doi teroristi.
-Ati face bine sa mergeti direct in Egipt, daca nu ma ascultati...ei bine, sa spunem ca nu veti mai trai indeajuns de mult sa aflati! le-am spus eu in araba, dezvelindu-mi coltii si aruncandu-le priviri sangeroase.

-Si ce crezi ca ar putea sa ne faca sa ne fie frica de tine? Spuse ei Si scoase unul din ei o ditamai carabina cu luneta si celalalt un ditamai iataganul arabesc, care era un maner de 30 cm ce aparent putea fi confundat cu un suvenir si care semana cu un pahar din lemn. Dar cand scoase lama era ditamai iataganul mai mare decat insusi teroristul ce il manuia.
Aveau de gand sa o impuste iar daca nu mergea asa sa ii taie capul in felul asta sigur scapau de fetita bagacioasa, cum considerau ei.

-Da, s-a zis cu voi! spun eu si iau iataganul teroristului care era cel mai aproape de mine si il indoi ca pe o scobitoare.
Celalalt tip a inceput sa traga cu luneta, dar i-am prins gloantele, ca pe niste muste enervante. I-am luat apoi carabina si am modelat un cub din ea, atat de usor de parca ar fi fost din platilina.
Cei doi teroristi au incremenit si au cazut in genunchi implorand iertare.
-De parca mi-ar pasa! le-am spus eu si am inceput sa zambesc rautacios si sa-mi pocnesc degetele.
Dupa ce i-am lasat inconstienti, mi-am dat seama ca nu mai era nimeni care sa piloteze avionul, iar eu, profitand de momentul asta, am sarit din avion si mi-am deschis toate aripile, apoi am legat avionul cu niste lanturi argintii si l-am condus spre Egipt. Viteza navei se mari incredibil de mult, astfel incat am ajuns pe aeroport in jumatate de ora. Era bine ca era noapte, astfel nimeni nu ma vazuse carand avionul. Eram fericita ca raul meu de transport disparuse.

-Printesa, mi-ai rapit mie ocazia de a ma da mare cu ce stiu. Ced ca ti-ar fi fost si ti mai usor daca -ai fi teleportat din cala la bordul avionului si m-ai fi lasat sa pilotez eu. Ce idee, iti veni. Sa cari tu singura un avion de cateva zeci de tone de parca te-ai fi crezut Supergirl. Parca presimt ca vei avea nist dureri de spate chinuitoare care te vor chinui cateva zile.

-Huh! Abia daca i-am simtit greutatea! Si oricum a fost mai usor asa, am ajuns mai repede si am scapat si de raul de avion.