Inexistent Tears

Capitolul 1

Cu o mie de ani in urma lumea o luase razna total.Toata Planeta era cufundata in ura,teama si regrat.Astfel pentru ca totul sa revina la normal,sau mai bine zis aproape de normalli s-au interzis oamenilor sa mai iubeasca.Cineva care suferea din cauza cuiva la care tinea era omorat.S-a starnit o mare controversa din aceasta cauza,dar intr-un final oamenii au acceptat,incetand sa mai iubeasca.
Stiu la ce te gandesti:Asta e imposibil!
Dar era real.O data la o saptamana se faceau intalniri pentru imperechere.Fiecaruia i se alegea un partener pentru ca rasa umana sa nu fie pe cale de disparitie.
Asa ca dupa o mie de ani se aplica aceeasi procedura.Iar in anul 3002 m-am nascut eu,dupa ce mama fusese acolo.Un mod oribil de a lasa urmasi,iar eu nici la momentul de fata nu stiu care este tatal meu...[/color]

Mda...dupa cum vedeti am inceput sa scriu si eu ceva...Astept pareri

Bun...Deci asta e ciudat,dar in sensul bun.   Bafta in continuare!

Asta e ceva original, astept sa vad cum decurg lucrurile. Adauga si niste mister, pentru ca dupa ce am citit primul capitol, banuiesc ce se va intampla in continuare.

Ideea e foarte drăguţă şi originală, o ador.
Încearcă să pui accent mai mare pe descrierea sentimentală, ar da o senzaţie mult mai intensă cititorului dacă exprimi părerile şi ideile emoţionale mai concret. Încearcă să îmbini dialogul dintre tine şi cititor, poate-ţi va plăcea ce legătură se va creea.

Exemplu:

Uneori e plăcut să vezi banalul combinat cu logica şi emoţia.
În alte cuvinte, abia aştept următorul capitol  .
Baftă~

Iti multumesc pentru sfat :) O sa incerc.

Poţi încerca, sau nu. Numai tu hotărăşti. Dar dacă chiar doreşti să pui în aplicare sfatul, atunci aştept cu mare nerăbdare să văd ce va ieşi ;3.

Ideea e foarte buna, originala. Cred ca inteleg ce vrei sa subliniezi in aceasta poveste. Abia astept sa vad ce se va intampla!  

Capitolul 2

https://www.youtube.com/watch?v=_eqVlxjbUpY


Cu tot calvarul acesta,in ziua in care implinisem optsprezece ani,ma trezisem cu casa in flacari.Fumul devenise foarte dens si debea mai puteam respira.Cu greu am reusit sa ies.Atunci imi vazusem fiinta care-mi daduse viata indepartandu-se.Nu privea inapoi.Nu-i pasa.Nu ma iubea.Nici eu.Cu toate astea,aici nu era vorba de iubire.Si totusi se gandise doar la ea.Asa am fost invatati.
Am observat ca nu doar casa mea ardea.Ci intreg cartierul unde locuiam.O creanga a unui brad cazu in fata mea atat de aproape incat aproape ma atinse.Ma indepartasem pe o alee laturalnica.Auzeam focuri de arma.Strabatusem o straduta ingusta unde zarisem niste copii ce fugeau disperati.Dar nu fugeau impreuna ci separat.Chiar si in situatii dintrastea ei erau pe cont propriu.Ca si mine dealtfel.
Am ajuns pe strada principala si m-am facut nevazuta dupa un copac in timp ce urmaream o scena cumplita.Femei si barbati erau adunati in jurul Cladirii  de Conducere,de unde eram monotorizati de ei.Cine sunt ei?Cei care ne interzic relatii cu persoanele de sex opus.Si nu va ganditi acum ca ne aproba relatiile cu persoanele de acelasi sex,ei sunt cei care ne interzic sa IUBIM.
Urlete cuprindeau tot orasul.Se auzeau din toate partile,atunci am realizat ca putea fi un nou inceput pentru noi.Pentru toata omenirea,deoarece daca pornea revolta intr-o tara,se extindea in toata lumea.Asa ca azi a pornit in Anglia,fix de ziua mea,care apropo nu mi-am sarbatorit-o niciodata.

M-am retras usor si am ajuns intr-un parc.Lumea era inebunita.Copii abandonati(oricum nu era mare diferenta cu abandonul),batrani in genunchi ce nu puteau respira din cauza fumului,blocuri arzand...
Urmarind acest haos nemarginit fusesem cuprinsa de teama.Teama ca se fac atatea pierderi fara garantia castigului.Fara nimic bun adus noua,oamenilor de rand.Nimanui de rang inferior.M-am lasat usor pe asfaltul fierbinte.Nu puteamm plange.Nimeni nu o facea.Nimeni nu o mai facuse de la varsta de 7 ani cand ne fusese interzis sa facem asta....

Imi place pana aici. Prima data aveam impresia ca totul se intampla prea repede, dar e ok. Ti-as putea sugera sa adaugi mai multa descriere. Sa descrii mai mult atmosfera de panica care se crease si sentimentele de disperare ale oamenilor. Abia astept sa citesc continuarea!  

La asta nu ma asteptam.Foarte interesant capitol.Astept nextu'!

Un capitol foarte frumos Evelina.
Felicitări~
Îmi place cum ai abordat lucrurile. Descrierea a fost foarte bună şi m-a ajutat enorm în a-mi planifica o imagine din ansamblu asupra acţiunii şi decorului mai mult sau mai puţin sugerat.
Aştept cu nerăbdare următorul capitol.

Capitolul 3

Pierduta in fumul intens,stateam intinsa pe jos pierdandu-mi cunostiinta.Fusesem trezita de atingerea delicata a ploii care ajuta la stingerea focului.E timpul sa te ridici! mi-am spus privind in jur.Acea ploaie...Parca cerul plangea pentru noi sau mai bine zis in locul nostru.Strazile erau acum pustii,multi se refugiasera in case dar si mai multi mersesera la Cladirea de Conducere.Eram sigura.
Atunci in spatele meu simtisem pe cineva.M-am intors fara sa clipesc.Niste ochi negri ma strapungeau cu privirea.Si totusi eram indiferenta la aceasta amenintare.Parul scurt si castaniu al fetei i se lipise de fata .
-Cat ai de gand sa stai aici?ma intreba cu un altfel de accent.
Nu am raspuns.
Vino!ma prinse de incheietura mainii si ma duse sub acoperisul unui magazin parasit.
M-am uitat atent la ea si am observat un pistol prins de cureaua pantalonilor.
-Oh,asta?Cu asta trebuie sa supravietuim.
-De unde l-ai luat?
-De parca nu am avut de unde.si-a dat ochii peste cap.Numele meu e Ruth,incerca sa-mi zambeasca.
-Crystal.m-am prezentat.
Apoi a urmat o lunga perioada de tacere.Ascultam ploaia ce parca ingana un cantec.
-stii cum am fost invatati:Daca nu poti iubi,uraste!Asa am si facut.Am urat pe toata lumea.Si uneori mi se parea ca e inutil sa mai traiesc,a spus ea dupa un timp.
-Eu nu m-am gandit niciodata la asta.Si daca as  muri?Ce s-ar schimba?am ridicat o spranceana.
Incepuse sa fulgere.
Atunci sa traim,spuse indreptand pistolul catre o masina si trase in parbriz.
Zgomotul scos la impactul glontului cu masina ma facu sa tresar.
Vedeam pe chipul ei insetat de razbunare.
-Mama ta unde-i?am indraznit sa intreb.
-A murit in incendiu azi,raspunse nepasatoare.A ta?
-Cand m-am trezit in fum ea plecase deja.
Ploaia se intretise.
Ruth se incrunta si privi spre o cladire care inca ardea.
Sa mergem!striga si o lua la fuga printre miile de picaturi.

Extrem de interesant si acest capitol.Acea Ruth e capabila sa omoare pentru a obtine ce doreste observ.Felicitari!

Imi place mult! Uneori ma regasesc in povestea ta.  

Drăguţ şi acest capitol.
După părerea mea ai fost cam rezervată tura aceasta în descriere, dar e ok. Îmi place noul personal, Ruth, şi mi-ar fii plăcut mult mai mult să văd o descriere a trărilor sale mult mai insistentă.
"Spuse indreptand pistolul catre o masina si trase in parbriz." După mine ar fii sunat mai frumos "spuse îndreptând pistolul către o maşină, /(şi) trăgând în parbriz."
Oricum. Mi-a făcut plăcere să citesc noul capitol.
Hope you didn`t hate me after this post~

Aştept continuarea cu nerăbdare~

Capitolul 4

Nici ea nu stia unde mergeam.Puteam sa-mi dau seama dupa expresia nedumerita a fetei ei.Dar nu conta pentru ea.Stia ca nu poate sta doar si sa priveasca cum micul nostru oras era distrus,indiferent daca era pentru binele nostru sau nu.
-Asteapta!am strigat.Nu e nimic ce noi putem face!
Ruth se opri si-mi dadu drumul la mana de care ma tinea strans.
-Grasit.Nu e nimic ce poti face tu!se enerva si indreptand pistolul catre mine.Dar eram destul de sigura ca nu avea de gand sa ma ucida.
-Daca stai aici va fi sinucidere curata!Toti am avut vieti mizere!TOTI!
Ochii ei erau flamanzi de razbunare.
Poate avea dreptate.Poate renuntasem prea usor.
In acel moment,de dupa colt se auzisera focuri de arma.Ruth merse sa vada ce se intampla.Am urmat-o.Cadavrul unui barbat zacea in propria balta de sange.Nu se sinucise,arma nu era langa el si nici ucigasul.
Mi-am astupat gura pentru a nu tipa,in schimb Ruth analiza cu atentie persoana.


Pun continuarea mai tarziu...

Imi place personajul Ruth, este puternica si curajoasa, plus ca nu se lasa intimidata de orice. Imi place fic-ul tau

Coucou~
Îmi place noul capitol.
Doar o mică atenţionare, ai grijă la repetiţii. Când vine vorba de poezii, proză, în opera literară în general nu sunt văzute prea bine.

Abia aştept continuarea~

Putin cam scurte capitolele, dar imi plac mult!  Astept sa vad cum decurg lucrurile.

Miyu a scris:Putin cam scurte capitolele, dar imi plac mult!  Astept sa vad cum decurg lucrurile.

Inca nu am terminat acest capitol pentru ca am avut treaba si l-am intrerupt din scris dar il voi continua maine.

Selshe a scris:Coucou~
Îmi place noul capitol.
Doar o mică atenţionare, ai grijă la repetiţii. Când vine vorba de poezii, proză, în opera literară în general nu sunt văzute prea bine.

Abia aştept continuarea~

O sa am grija.  

Continuarea capitolului 4

-Aceasta persoana...zise ea marind ochii.Aceasta persoana nu este una dintre ei.Nu trebuia sa moara.
-Poate acum au avut ocazia sa se razbune pe toti cei care le-au gresit nu numai pe cei de la Cladirea de Conducere.mi-am spus parerea.
-Nu.Nu e asta.Acest barbat a fost omorat de catre cineva dintre ei.
-De unde stii?m-am revoltat.
Eu sunt una din cei care incalca regulile fara a fi prinsa,intelegi tu?Am cercetat destul de multe despre ei.Omoara pe cei care le stau in cale.
Era atat de sigura pe ce spunea incat o crezusem,iar acum ma rugam sa aiba dreptate.
-Sa ne retragem,racni ea.
Cine era intradevar aceasta fata cu care ma aliasem?

Capitolul 5


Ne indreptam catre Cladirea de Conducere.O mare de oameni inundau strazile.Am fost surprinsa cand am vazut si batrani.Poate e egoist din partea mea sa cred ca nu va aduce nici un beneficiu pentru ei daca se revolta,fiindca ei bine,nu mai sunt tineri si ar fi....
-Crystal!Nu te mai holba asa!ma trase de maneca si ne-am strecurat in multime.
-Stai,nu merg acolo!am ripostat.
Mi-a aruncat o privire ucigatoare apoi am continuat sa inaintam.Intrarea era pazita de gardieni-evident.
Profitand de faptul ca nu erau atenti la noi,ne-am indreptat spre un geam de pe laterala cladirii.Ruth i-mi facu semn sa ma indepartez,iar ea indrepta pistolul catre geamul de termopan.
-Ce crezi ca faci?Ne vor auzi si e mai greu sa spargi un geam-
-Liniste!
5 gloanea.Geamul ceda.Nici o alarma.Nimic.
-Grabeste-te!
-Ce ai de gand sa faci?
Eram constienta ca intrebarile mele o presau atat de tare incat era pe cale sa explodeze,dar ca si partenera a ei eram nevoita sa stiu,nu?
Bineinteles ca nu mi-a raspuns.
Am intrat intr-un final in cladire.Era imens acel hol in care aterizaseram.Nu am avut timp sa admir privelistea findca la capatul holului erau trei gardieni si un barbat elegant cu barba abia rasa,ce tinea mainile la spate si privea fix spre noi cu acei ochi negri tulburatori.
-Am adus-o,tata.


Mda...vreau sa va intreb daca e buna aceasta idee,adica acel om sa fie tatal lui Ruth.Deci as vrea sa stiu daca e bine....

Este fic-ul tau, il faci cum vrei. Sincer, pe mine m-ai facut curioasa, trebuie sa aflu mai multe  

Dupa parerea mea e mai interesant ca povestea sa fie putin incurcata, iar relatiile intre diferitele personaje e o idee excelenta. Nu m-as fi gandit ca Ruth avea de fapt un plan pus la cale de tatal ei. Imi place! <3